Irlanda - Castelul Trim

Am ajuns în Trim cu o cu totul altă treabă decât vizitarea castelului. Am mers în Trim să vedem Festivalul Baloanelor cu aer cald, ce se ţine în fiecare an acolo în luna aprilie. Cu această ocazie am învăţat ceva: dacă vrei sa prinzi o manifestare în Irlanda sau dacă vrei să prinzi promoţiile în magazine sau dacă vrei să apuci obiecte specifice sărbătorilor, cum ar fi Crăciun, Paşte sau Halloween, trebuie să mergi în prima zi sau în primele zile dacă este vorba de promoţii.

La Trim noi ne-am dus în ultima zi. Era şi Bank Holiday şi am zis noi că organizatorii vor face ceva frumos special pentru cei care veneau acolo în ultima zi. Numai că nu. Era o pustietate la ora 11 când am ajuns noi acolo şi o ploaie, de şi cei de la casa de bilete ne-au spus să intrăm să vedem dacă vedem ceva interesant şi să plătim la ieşire.

Aşa am intrat pe un câmp, de unde măcar se vedea bine castelul şi unde în afară de doi-trei vânzători obosiţi nu am văzut nimic. Nu tu baloane, nici măcar aer cald...era o ploaie de nu îţi venea să scoţi nici un câine afară, d-apoi 6 oameni care încercau să vadă baloane...

Că tot eram în Trim ne-am gândit ce am putea totuşi face ca vizita să pară profitabilă şi să nu ne ofticăm că am făcut 45 de minute şi cam tot atâţia km din Dublin degeaba. Aşa că cea mai logică soluţie a fost vizitarea castelului.

Ploua, (dar când nu plouă în Irlanda?) noi încercam să facem poze frumoase şi zidurile din curte ne-au mai calmat nervii provocaţi de situaţie. Ne-am cocoţat pe ziduri, am intrat într-o hrubă, am făcut vreo 50 de poze şi am aşteptat ora la care era programată vizita. 

Alin, preocupat să nu i se strice aparatul, îmi ţinea umbrela 

Nu ştiu dacă se vede exact cum ploua, poate daca daţi click pe poza de mai sus se vede relativ bine. Am șters aparatul de cel puţin 5 ori

Trebuie să îi mulțumesc colegei lui Alin, Maria, pentru poze. Probabil va trebui să îi traduc şi să îi explic exact care e treaba cu blogul, dar aceste prime poze au fost făcute de ea. În  poza de mai sus se vede cum pentru câteva momente a trecut ploaia şi chiar a reuşit să apară soarele.

Castelul Trim este cel mai mare Castel Anglo-Norman din Irlanda, iar tot domeniul se întinde pe 30 de mii de metri pătraţi. Castelul a fost iniţial construit de Hugh de Lacy, reprezentantul englezilor în Irlanda, iar la început era doar o fortificație şi mai puţin un castel. În interiorul castelului puteţi vedea şi acum machete ale diverselor stadii de construcție a castelului, iar ghidul vă va arăta chiar zidurile care s-au mai păstrat din acea perioadă. La doar un an după ce prima piatră de temelie a fost aşezată, în 1173 fortificaţiile construite de Hugh de Lacy au fost bombardate de irlandezi şi dărâmate. Fiul lui de Lacy, Walter a continuat construcţia castelului, pe care a finalizat-o în 1224. Următoarea fază din construcția castelului a avut loc la sfârşitul secolului XIII şi începutul secolului XIV, atunci s-au adăugat principalele elemente ce pot fi văzute şi astăzi la Castelul din Trim, cum ar fi cripta, turnurile rotunde şi grajdurile. 

Pe lângă castel şi zidurile ce îl înconjoară, alături găsiţi, tot de vizitat, Poarta Oilor, denumită aşa pentru că oierii trebuiau să plătească o taxă pentru a putea trece cu oile dincolo de poartă spre a le vinde în Trim. 

Cu timpul Castelul a cunoscut o importanţă specială în istoria Irlandei, datorită aşezării sale strategice, la distanţă mică de Marea Irlandeză, dar totuşi pe un deal şi apărat de valea râului Boyne. Nume precum Cromwell, Wellington sau Plunkett au fost legate de istoria Castelului din Trim, iar în secolul XV Parlamentul Irlandez s-a întrunit de şapte ori în castel.

În 1993 proprietarul de atunci a vândut castelul şi domeniul care îl înconjoară statului irlandez, iar după consolidări în 2000 a fost deschis publicului, ca muzeu. 

Aşa cum spuneam venisem în Trim pentru Festivalul Baloanelor cu aer cald şi am insistat să vedem ceva baloane. Aşa că până a început vizitarea castelului ne-am învârtit pe o pajiște şi credeam că placajul cu care ne-am şi fotografiat avea să fie singura referire la motivul vizitei noastre în Trim.

Castelul şi locul unde erau baloanele erau despărțite de râul Boyne. Mi-a plăcut mult podul din lemn,

dar şi podul din piatră pe care era o şosea. 

Nu cred că asta era menirea obiectului din fotografie, dar mie mi-a plăcut ideea. 

Sincer toată lumea îmi spune: ai văzut un castel, le-ai văzut pe toate, în Irlanda, dar nu e deloc aşa. Am porţia mea de castele vizitate, despre care am mai şi scris pe blog, dar castelul din Trim nu se poate compara cu nici unul. E unic, aşa cum mi se par unice în felul lor toate castelele din Irlanda. 

Eu cu umbrela verde şi cu Castelul Trim 

în interiorul unui turn 

eu şi un zid verde, în interiorul unui turn 

interiorul castelului 

Mi-au plăcut măciuliile cu care erau legate frânghiile de care trebuia să te ţii pentru a urca etajele castelului. 

Deşi de jos geamurile păreau blindate cu plăci de tablă, de fapt erau nişte plase prin care se vedea afară. Ghidul ne-a explicat că nici când castelul era funcțional nu era forte cald înăuntru. Ferestrele evident că nu erau bine izolate aşa că toţi pereții erau acoperiți cu tapiserii sau covoare, iar în sala mare se făcea focul.

În interiorul castelului sunt interesante pasarelele care te duc de la o cameră la altă. Ar fi fost super să îl reconstruiască aşa cum era el cândva, dar nu ar mai fi fost Castelul Trim ci replica acestuia

Punctul final al vizitei este acoperișul castelului, unde tot Maria ne-a făcut o poză. 

Eu pe acoperiş, iar într-o parte se vede Turnul Auriu.

De pe acoperişul castelului se pot face panorame foarte frumoase ale văii Boyne, care probabil că vă este cunsocută după Bătălia de pe Boyne, dintre catolici şi protestanţi, câştigată de cei din urmă în 1690. Bătălia de pe Boyne este un moment important în istoria irlandeză. 

Acesta este Turnul Auriu, denumit aşa după culorile pe care le ia piatra din care este făcut la apus. Noi nu doar că nu am prins apusul, da nu am prins nici măcar soarele. Poate altă dată :) 

Cam când am terminat vizita a ieşit preţ de 5 minute soarele aşa că am dat o fugă până la terenul cu baloane şi am trecut din nou pe sub Poarta Oilor. 

Acesta este terenul cu baloane, după cum puteti vedea baloanele nu prea există, în schimb îmi place că am prins norii de pe câmpul cu baloane. 

Toată lumea, chiar şi ghidul vă va spune că la Castelul Trim s-a filmat Braveheart cu Mel Gibson, deci dacă vi se pare cunoscut castelul de undeva să ştiţi că de acolo. Plus că am înţeles că era o temă de desktop în windows, tot cu Castelul Trim, deci au mai fost şi alţii care i-au apreciat frumuseţea. 

Totuși organizatorii, ca să nu îi dezamăgească pe cei care au plătit bilete (10 euro) au încercat să ridice câteva baloane. Când l-am văzut pe cel albastru am fugit la propriu spre el.

Însă vântul nu ajuta la ridicarea baloanelor. Pe cel negru îl ancorau 4 maşini şi tot nu a putut fi ridicat. După vreo 10 minute de încercări s-au lămurit şi ei şi noi că nu vom vedea baloane în acea zi în Trim. 

Cam asta a fost cu Trim. Îmi cer scuze că am promis postarea asta de vreo două săptămâni, dar pur şi simplu acum i-a venit timpul. Nu e o perioadă foarte fericită pentru mine în Irlanda, plouă de vreo trei zile şi chiar şi pe Dea o plimbăm pe lângă bloc, iar eu când ies din casă mă întorc cu geaca leoarcă. Să nu mai spun că deşi mi-am pregătit tricourile am revenit la geaca de iarnă, aia lungă şi neagră şi mă uit pe pozele celor din România şi vad soare şi văd terase şi văd iarbă verde şi excursia de 1 Mai la mare...

Poate vom merge şi noi fix de 1 Mai la plajă...mai vedem :)

Week-end prelungit cât mai plăcut!!!

Raluca