Cu câinele în excursie

Dragilor când voi veți citi aceste rânduri, noi vom fi în Cork, unde sper eu să vizitam Blarney Stone şi Cobh că tot v-am bătut la cap eu cu Titanicul. În Irlanda acest week-end este unul lung, ceea ce înseamnă că cel puţin bugetarii au liber şi luni. Noi vom pleca din Dublin doar o noapte, dar sper să fie două zile de neuitat. Eu una visez la o astfel de călătorie de când am venit în Dublin şi am planificat-o în cele mai mici detalii, doar că aşa cum m-am obișnuit, mai ales când călătorești cu alţi oameni, planurile de acasă sunt frecție la picior de lemn. Sper totuşi să ajung la cele două obiective.
Numai că nu despre asta voiam eu să vă vorbesc azi ci despre o chestie foarte ciudată pe care am întâlnit-o când am căutat cazare. Am vrut iniţial să ne cazăm la un B&B (bed and breakfast) drăguț, eventual cu vedere la mare, care să ne primească cu Dea. Faza a fost că am început căutările doar cu o zi înainte de plecare şi marea majoritate a B&B-urilor erau ocupate. Aşa că am căutat pe net de ni s-au lungit urechile şi până la urmă tot la booking.com am ajuns. Am găsit un hotel drăguţ, cu marea la capătul străzii sau cel puţin asta am văzut noi pe hartă.
Despre cazare vreau să vă spun că deşi oferta cu hoteluri sau B&B-uri pet friendly era destul de numeroasă, la ei că te acceptă cu pet înseamnă că au în curte o cuşcă. Unele le-am văzut pe net şi arată într-adevăr bine, dar tot sunt nişte locuri în care Dea ar urla toată noaptea, pentru că nu a mai stat niciodată în cuşcă. Singura încercare a fost acum mulţi, mulţi ani când a urlat ca lupii toate cele 30 de minute cât am băgat-o acolo. Plus că nu ştiu cum aş sta eu fără să o ştiu sub supravegherea mea...
În fine nu mai comentez, că deja vă văd sprâncenele ridicate a mirare şi dezgust.
Treaba e că în Irlanda foarte multă lume călătorește cu animalul de companie. La mai toate obiectivele pe care le-am vizitat am văzut nu unul sau doi câini, ci de la 5 în sus. Şi nu toţi erau ai localnicilor, deci turiștii trebuie că stăteau undeva. Faza e, şi ne-a fost confirmată de patroana unui astfel de B&B, că nu toţi câinii sunt dresați. Nu toţi sunt curați (mie îmi plac labradorii şi derivatele de nu mai pot, dar chiar şi pe promenadă văd cum se tăvălesc în nămol sau în nisip şi apoi fug liniștiți la stăpâni ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat). Nu toţi ştiu că nu au voie în pat sau în alte locuri (noi cu greu am dezvăţat-o pe Dea să nu se urce în pat dacă nu are voie, cum ar fi în vacanţe).
Așadar inițiativa patronilor de cazări pare totuşi lăudabilă, ei s-au chinuit să îţi ofere posibilitatea de a merge în concediu cu câinele, că mă gândesc că numai construirea unor astfel de adăposturi este de o mie de ori mai scumpă decât curățarea unor covoare sau așternuturi, din când în când, doar că nu au luat în considerare faptul că cel puţin în Irlanda toţi câinii stau în casă, dacă nu chiar în aceeaşi cameră cu stăpânul. Rar mi-a fost dat să văd câini în curți, iar în Dublin 95 la sută din locuințe sunt case.
Totuşi, că să nu închei într-o notă pesimistă există foarte multe cazări care acceptă animale de companie şi nu te obligă să le ţii în cușcă afară, problema e că trebuie rezervate din timp. Chiar şi în România este chestia asta că nu trebuie să cauţi cazare cu doar o zi înainte, sper doar că data viitoare ne vom pregăti din timp...deşi cunoscându-ne...
Raluca