Parcă prea m-am obișnuit cu furtișagurile şi bârfele românești şi acum când în Dublin se întâmplă tot felul de chestii de o mie de ori mai periculoase parcă nu prea îmi mai place oraşul Dublin şi poate nici Irlanda. Bătăile în centru sunt cumva frecvente, mai ales în Temple Bar, mai ales seara. Eu nu circul mai deloc pe acolo, dar dacă se întâmplă?
Sunt cartiere întregi unde crimele sunt la ordinea zilei, iar mai nou se descoperă zilnic dispozitive explozive, cel mai recent, azi, pe traseul autobuzului care mă duce în centru, la sediul de campanie al unei deputate. Nu eram în autobuz şi nimeni nu a fost rănit, dar dacă?
Nu vreau să par în Povestea Prostului, a lui Creangă, dar poate pentru mine, în perioada asta e un pic prea mult. Știrea e asta: Bomb squad deal with suspicious device at Mary Lou McDonald’s office.
Nu vă speriați şi nu vă panicați, eu sunt bine şi nu prea am treabă cu ce se întâmplă prin Dublin, dacă nu aş avea deformarea profesională de a mă uita la ştiri, nu aş şti probabil nimic...
E însă păcat că Dublinul este un loc foarte primitor, iar din ce am discutat cu Primarul Dublinului lucrurile încep să se îndrepte şi pe plan economic...
Vom vedea...
Raluca
2 comments:
Cel mai bine ai zis la final: "Vom vedea"!
Nu te panica, vremurile se pare ca sunt mai agitate cam peste tot prin lume (...zic si eu, asa, parca sa ma linistesc si pe mine ca si eu mai ma sperii de lucruri din astea...)
Nu ma panichez, doar constat deocamdata, pana probabil voi lua o decizie.
Asa cum spuneam nu e de speriat, ba chiar eu nu am trecut pe langa asa ceva niciodata si sper nici sa nu trec.
Sunt timpuri ciudate, dar si interesante...
Post a Comment