Irlanda - Cobh - Muzeul Titanicului

Aşa cum v-am mai spus două lucruri plecasem şi eu să vizitez şi eram încântată de ele, Castelul Blarney şi Muzeul Titanicului din Cobh, şi ambele m-au dezamăgit. Despre Blarney tocmai ce v-am povestit. Muzeul din Cobh m-a dezamăgit pentru că nu se reflectă în preţ calitatea muzeului şi cantitatea exponatelor. Pe scurt pentru 9.5 euro vizitai două camere, adică o cabină de la clasa I şi una de la clasa a III-a, un balcon şi ţi se spuneau o grămadă de poveşti pe care eu una le citisem deja pe net. Am mai vizitat muzee în Irlanda şi unul asemănător nu depășește 6 euro, bine în afară de Guinness şi Jameson, care sunt nesimțit de scumpe pentru ce oferă. 

În schimb ce mi-a plăcut la Muzeul din Cobh a fost modalitatea de prezentare.

Muzeul se află în fostele birouri ale White Star Line, deținătorul Titanicului. Deci practic treceai prin aceleași camere prin care cei 123 de pasageri care s-au îmbarcat pe Titanic din Cobh au trecut acum 100 de ani.

Clădirea e amenajată exact sau cât mai aproape de cum era atunci. Din păcate nu am poze pentru că iarăși un lucru care nu îmi place, nu aveai voie să faci poze. Tu ca şi turist cumpărai biletul de intrare de la același ghișeu de unde călătorii pe Titanic şi-ar fi cumpărat biletul acum 100 de ani, iar biletul era identic cu cele de acum 100 de ani.

Aşa arăta un bilet. 

Pe fiecare bilet era trecut un nume de pasager al Titanicului, iar la finalul vizitei aflai dacă ai murit sau nu, adică persoana a cărui bilet se presupune că îl ai tu ca şi vizitator.

Din păcate biletul meu, unul de-a dreptul memorabil, s-a pierdut. L-am căutat ceva vreme, dar ori l-am pus în vreun ghid, ori l-am lăsat în mașină, ori îl voi găsi exact atunci când nu voi mai avea nevoie de el.

Cel din fotografie este al unui bărbat, singurul din grupul meu de vizitatori, care a nimerit pe bilet o femeie. De aceea a şi dorit să îl arunce la final şi aşa a ajuns la mine.

De ce spun că biletul meu era unul memorabil? pentru că eu eram Molly Brown. Cred că e şi personaj în filmul Titanic, este denumită şi Unsinkable Molly Brown (de nescufundat). Era o americancă, a cărei singură realizare a fost că a supraviețuit scufundării Titanicului. Însă poveștile o amintesc ca fiind singura care a întors înapoi barca de salvare în care se afla, barca numărul 6, ca să adune eventualii supraviețuitori, după ce Titanicul s-a scufundat.

Acesta este pontonul de pe care s-au îmbarcat pasagerii spre Titanic. Ni s-a spus că Titanicul a fost ancorat mai departe de port şi că pasagerii au fost duşi până la el cu două vaporașe mai mici, unul pentru pasagerii de la clasa a III-a şi unul pentru pasagerii claselor I şi II.

În total 123 de pasageri s-au îmbarcat din Cobh pe Titanic, dar au fost şi câțiva pasageri care au coborât de pe Titanic în Cobh.

Pontonul se află chiar în faţa clădirii muzeului şi singurul mod de a-l fotografia decent este doar de pe balconul muzeului, unde fotografierea era permisă. 

Muzeul are în total 4 camere, două sunt reproducerea cabinelor de clasa a III-a şi I şi două cu ecrane interactive şi exponate. Trebuie să vă spun că şi la ultima clasă cabinele erau rezonabile. Erau chiar mai mari decât camera hotelului unde am stat la Londra. La clasa a III-a într-o cameră stăteau până la 10 oameni, în paturi suprapuse, iar în mijloc exista un loc unde puteau juca jocuri, socializa sau în general pierde timpul. Cabinele de la clasa a III-a nu aveau toaletă ci doar o chiuvetă, dar aveau apă caldă curentă, ceea ce era un lux pentru acea vreme în călătoriile transatlantice. 

Prin comparație cabina de la prima clasă era compusă dintr-un pat, un dulap, un șemineu şi o masă de cafea. În schimb avea toaletă proprie.

Macheta Titanicului din ultima cameră, cea interactivă. După ce veți vizita cele două cabine veţi intra într-o sală, cam ca o sală de cinema în miniatură, unde veţi experimenta cam ce au simțit cei care au supravieţuit. 

Adică veţi vedea imaginea mișcându-se ca şi cum vaporul s-ar fi lovit de un iceberg. Apoi veţi auzi strigătele celor care vă îndeamnă să vă puneți vesta de salvare şi să vă urcați pe o barcă. Apoi veţi vedea cum sunteți coborât, etaj cu etaj, spre apă şi din depărtare cum se rupe Titanicul şi apoi se scufundă.

Ideea este bună, doar că s-ar fi realizat şi mai bine cu niște scaune care să se miște în funcție de ce vedeți pe ecran. Se mai justifica astfel costul vizitării muzeului.

Aşa arată clădirea Muzeului Titanicului. De asemenea am să vă sfătuiesc ca înainte de a vizita muzeul să mergeţi într-un magazin de suveniruri, să faceți o comparație cu cele care se vând la magazinul muzeului. Am aşa o impresie că şi suvenirurile sunt mai scumpe la muzeu decât în Cobh...

În schimb în magazin erau gratis vederi cu reclamele făcute Titanicului. Mi-am luat şi eu două :)

Raluca