Vrei să-i vezi pe irlandezi?

De când am ajuns în Irlanda mi-a fost foarte clar că roiurile de oameni ce se mișcă prin centrul Dublinului nu sunt formate din irlandezi. Foarte rar vezi câte unul şi de obicei sunt tineri. Pe irlandezi îi găseşti seara după 19 în pub-uri, bine dacă vrei să vorbești cu irlandezi autentici, din ăia al căror grai îl înţelegi doar dacă stai cu urechile ciulite.
Mie de obicei când vizitez un oraş nou, îmi place să văd şi oamenii din acel oraş, că aşa clădiri vezi oriunde, unde mai pui că se fac tot felul de reproduceri după Gaudi şi în Bucureşti sau găseşti Turnul Efel şi la Las Vegas, chiar în mărime naturală. Aşa că eu consider că un oraş nu e întreg fără oamenii care îl populează.
Aşa şi Dublinul. Dacă iei ziua în amiaza mare orice autobuz din centru, spre orice destinație vei auzi o grămadă de limbi de la nigeriană la română, dar nu vei da peste irlandezi.
Ori merg cu maşina, ori nu le place să se dea în stambă în autobuz, ori chiar nu circulă cu autobuzul în timpul zilei.
Azi însă, am avut nenorocul să rătăcesc străzile Dublinului, undeva pe la 7 dimineaţa. Şi ştiţi ce? am întâlnit irlandezii. Ăia vorbăreți, ăia cărora le place să te descoasă...
Mergeau încet, cu pachețelele pentru masa de prânz, cu ochii în telefon sau cu căşti atârnate de urechi. Mai erau unii care călăreau bicicletele şi deşi de obicei nu îi suport pentru că nu respectă nici o regulă, în această dimineață mi-au plăcut. Ăştia sunt irlandezii şi vederea lor m-a făcut să nu mă oftic chiar aşa de tare că am traversat orașul la aşa o oră matinală.
Raluca