În primul rând un mare MULŢUMESC!!!
Eu am cam evitat să intru în "comunitatea blogerilor", pentru că blogul meu e mai mult personal decât public şi cu greu sau trebuie să citești mult ca să te prinzi ce şi cum, de aceea nu m-am făcut remarcată. Deşi citesc bloguri, rar las comentarii şi doar dacă simt că pot spune ceva interesant. Însă de când am ajuns în Dublin am căutat şi eu alte bloguri asemănătoare cu al meu. Români în Dublin cu bloguri nu sunt aşa că am ajuns la blogul unei românce din Franţa, apoi pe blogul unei românce care s-a mutat de curând la Londra, apoi dorul m-a purtat pe blogul unei fete din Bucureşti. Am comentat ceva şi probabil aşa a ajuns şi ea pe blogul meu. I-a plăcut şi a scris despre el pe blogul ei. Aşa am ajuns pe Blog de Bucureşti.
Cum nu mi-am propus să îmi fac blogul cunoscut, pașii mici mă încântă cel mai tare. Un comentariu la o postare, o mențiune ici şi colo, mailuri de la cititori, mă ajută mai mult decât nu ştiu ce loc în nu ştiu ce top sau trafic de nemăsurat.
Ştiu că acolo scrie că blogul meu e de călătorii, dar din moment ce nici eu nu mi-am definit într-un fel mai elaborat blogul decât ca e blog personal, ar putea fi foarte uşor de călătorii, blog personal, blog de emigrant sau orice altceva.
E blogul meu, scriu la el de prin 2007 (cred că e cel mai longeviv job al meu :D) şi normal că mă reprezintă şi mă mândresc cu el.
Aşadar, îi mulțumesc Iuliei, de la Blog de Bucureşti şi vă mulțumesc şi vouă că mă citiţi!!!!!
Raluca
5 comments:
Raluca, cu mare, foarte mare placere!
Blogul tau este unul dintre cele pe care le vizitez mereu cu placere, pentru mine blogul tau a fost "de calatorii" de cand l-am citit pentru prima data, asa ca atunci cand am hotarat sa fac rubrica aceea cu bloguri de calatorii, te-am inclus in mod firesc. De ce am inceput cu tine? Mi-am pus si eu problema. Pentru ca asa am simtit :).
Iti multumesc din nou Iulia. Chiar mi-ai dat elan intr-o perioada in care ma intrebam daca mai merita sa scriu pe blog. E destul de greu cand exista oameni care nu prea pricep ce spun eu, dar se pricep la comentat... Din pacate romanul e tot roman chiar si la ani de cand a plecat din Romania :(
Astea sunt treburile mele. Eu iti multumesc ca ma citesti, in primul rand. Apoi iti multumesc ca ai facut si urmatorul pas, sa scrii despre mine.
Si eu iti citesc blogul cu mare placere de cate ori am timp si imi aduce aminte de un Bucuresti pe care eu il iubesc, chiar daca in Bucuresti fiind il uram de moarte, da cred ca uram "anumiti bucuresteni" si nu orasul. Cand pleci departe si iti e dor tinzi sa iti amintesti numai lucrurile frumoase :)
Multa bafta pe mai deaprte cu blogul si te asigur ca te voi citi cu aceeasi placere.
Multumesc
Bineinteles ca merita sa scrii pe blog Raluca.
Si eu te citesc cu placere, desi nu comentez mereu. In general nici mie nu imi place sa las comentarii, doar asa ca sa fie, ci doar cand am ceva de spus. Si chiar daca uneori n-am nimic de spus, nu inseamna ca nu mi-a placut ce am citit ;).
Imi place cum scrii, imi place sa iti citesc povestile, intamplarile, calatoriile. Continua, mai ales daca o faci cu placere si te reprezinta.
Si iti multumesc la randul meu ca "ma citesti"!
Cu intrziere vin si eu sa iti multumesc! stii ca te citesc cu placere si chiar daca nu intru 2-3 zile (din lipsa de timp :(() recuperez mai apoi! imi place sa citesc articolele tale, sunt din suflet!
Va multumesc mult ca ma cititi si comentati.
Parerile voastre inseamna mult pentru mine.
Multumesc :)
Post a Comment