Irlanda la Euro, România acasă

Nu ştiu de ce am tot crezut că echipa națională a României este bună. Poate pentru că se dau ştiri cu ea şi Piţi la televizor, poate pentru că tot mai auzim de Mutu şi Chivu...nu ştiu. Ideea e că eu am trăit cu impresia, până acum vreo două zile, că şi România a mers la Euro. Am întrebat în ce grupă suntem, cu cine jucăm şi am găsit crudul adevăr, România şi Piţi şi Miţi şi Gigi şi toţi căcănarii din fotbal stau acasă. Poate e mai normal aşa, că oricum ne făceau de răs. În ultima vreme știrile despre fotbaliștii români se învârt între bani, femei şi băutură şi nu cum ar fi normal antrenamente şi performanțe. Asta vrem, asta avem.
Să nu credeți însă că suntem singurii. Şi în Irlanda pe primele pagini ale ziarelor stau ştiri cu nevasta nu ştiu cărui jucător sau cu vacanțe exotice sau cu sume uriașe cheltuite pe câte un yacht sau mai ştiu eu ce, însă Irlanda merge la Euro. Da Irlanda, unde jocul favorit este un fel de fotbal cu beţe sau un alt fotbal unde este posibil să iei mingea în mână, iar arbitrul nu strigă henț.
Da nu despre asta vreau să vorbesc ci despre suporteri. În ultimele zile la TV sunt o grămadă de ştiri cu suporterii irlandezi, cum au plecat ei în Polonia, cum şi-au făcut bannere, cum şi-au pierdut biletele prin aeroport, cum au ajuns în Polonia, ce fac ei acolo şi tot aşa. Fără să greșesc spun că suporterii sunt al 12-lea jucător al Irlandei la Euro 2012 şi îşi susțin echipa chiar dacă are șanse minime să iasă din grupe, mai ales că aseară a pierdut contra Croaţiei cu 3-1, urmează Spania şi Italia, deci șanse şi mai mici la vreo victorie. Cred că obiectivul lor este să se distreze, să guste din fotbalul de top şi să nu plece chiar bătuți măr acasă.
Aseară am mers şi noi la pub-ul local să vedem meciul. După al treilea gol am plecat acasă şi se pare că nu am pierdut mare lucru, însă atmosfera de acolo este una de ținut minte. Oameni care trăiau fiecare fază, care s-au bucurat la unicul gol al Irlandei şi care erau mai mult triști decât veseli. Însă nu i-am auzit să înjure, nu scuipau semințe, nu comentau jucătorii, nu se băteau, nu nimic din atmosfera creată de jocurile României, unde să mergi cu copilul pe stadion este egal cu ștergerea cu buretele a tuturor lecțiilor de bună-cuviință pe care i le-ai dat până atunci. Aici meciurile, de orice fel, se ţin de la ora 17 şi se termină la o oră rezonabilă, iar pe stadion vezi de la copii de 2-3 ani sau poate chiar sub această vârstă şi până la 15-16, când probabil vin singuri. Aici la meci mergi cu familia ca la iarbă verde şi din ce am înțeles suporterii diferitelor echipe nu sunt separați de garduri ci chiar amestecați şi nu înțeleg cum de nu se iau la bătaie. Nu se iau la bătaie probabil pentru că sunt niţel mai civilizați sau poate pentru că realizează că nu vor câștiga nimic în urma unei cafteli cu jandarmii.
Poate le lipsește sângele latin, pe care tot dăm noi vina când devenim temperamentali...nu ştiu.
Cum meciurile de la Euro, în ceea ce privește Irlanda sunt puțin interesante, am să ataşez două poze cu suporterii Irlandei să vedeţi că nu le lipsește spiritul de glumă :)

Ei sunt suporteri ai Irlandei fotografiați într-un mall. Pe banner scrie: Angela Merkel (cancelarul Germaniei) crede că noi suntem la muncă. Aluzie la banii pe care îi tot pompează Germania şi statele UE în Irlanda, poate îşi revine economic. Faza e că mi-a zis Alin că are colegi care şi-au luat concediu două săptămâni special pentru Euro, iar cică vineri sufla vântul pe la serviciu, că toți îşi luaseră liber să vadă nu ştiu ce meci de deschidere a Euro 2012. 

Despre Molly Malone v-am povestit aici. Este o statuie din Dublin ce a fost îmbrăcată cu tricoul oficial al Irlandei pentru Euro 2012. Mă întreb cum a fost îmbrăcată, poate e tăiat la spate sau ceva asemănător. Oricum poza e super.

Irlanda nu o avea cea mai bună echipă de la Euro 2012, dar cu siguranță are cei mai inventivi suporteri :)

Raluca