Locul potrivit la momentul potrivit

Expresia asta ţinea în capul meu mai mult de noroc. Ai fost unde trebuie, când trebuie şi ai obţinut ceva, de obicei bani sau alte foloase. Ei bine eu am fost la locul potrivit, la timpul potrivit şi am obţinut fotografii faine şi o stare super.
Era duminică, mai toată ziua bântuisem Dublinul. Ba chiar ne prinsese şi ploaia puţin prin centru. Dacă ziua s-ar fi terminat aşa pe bune dacă mi-ar fi păsat. Eram mulţumită cu trăirile din ziua aia. Numai că la vreo oră după ce am ajuns acasă, sună telefonul. Noi mergem la plimbare, veniti? Vrei calule ovaz? normal că venim. Alin tocmai se întinsese şi parcă nu prea ar mai fi vrut. Eu eram gata în 5 minute, aveam chiar şi aparatul pregătit...
Ne-am urcat în mașină şi cică mergem în port. Eu în port am mai fost. Nimic nou, nimic de văzut. Da mergem, mai ales că aveam promisiunea că: o să îmi placă. Am trecut de port, am intrat pe o străduță ce părea părăsită, am mai făcut o glumă cu un turn dezafectat şi am ajuns.
Am ajuns pe cealaltă parte a portului, practic peste gârlă de Clontarf. O porțiune de pământ, terminată cu un far roşu, la care mă uit zilnic, da habar nu aveam că poţi ajunge acolo.
E un dig cu un far, da e super. Şi după o zi de ploi apărute din senin, mă întrebam cum vom fugi toată distanță până la mașină. Nu a fost nevoie. Vremea a ţinut cu noi, iar eu m-am simțit ca pe plajă la Malahide, când parcă şi natura îmi spunea că sunt la locul potrivit, la momentul potrivit.

Raluca