Acum trei ani, parcă trei, când a fost reales Traian Băsescu cu ajutorul voturilor din diasporă (ştiţi episodul...cu Mihaela, dragostea mea...) m-am ofticat teribil. Mi se părea nedrept ca pentru o ţară să decidă nişte oameni care practic nu mai au nimic în comun cu acea ţară. Nu mai au nimic în comun în sensul că deciziile luate în ţară nu îi mai afectează, reducerea salariilor nu îi mai preocupă, rezultatele la BAC sunt doar nişte ştiri... De ce să decidă ei soarta mea? Mi se părea nedrept şi strigam din toţi rărunchii BLAT. Bine că nu aveam cea mai bună impresie despre românii din afara ţării...asta e deja alt subiect.
Acum am ajuns unul dintre "românii din străinătate" şi aş vrea să votez la referendum. Şi teoretic, dacă nu modifică ăştia vreo lege, dacă nu mai pică niște capete, s-ar putea să o şi fac. Am dreptul ăsta deoarece eu încă sunt cetățean român. OK nu mai plătesc dări statului român, dar cetățenia mea este aceeaşi.
În acest sens am lansat o "dezbatere" pe facebook. Şi argumentele aduse m-au convins şi m-au adus la ideea mea de acum trei ani. Nu mi se pare corect să decidă pentru 21 de milioane de români sau câte or mai fi, cele câteva mii care sunt în străinătate.
Să le luăm pe puncte, pro şi contra.
PRO
Românii din străinătate au luat contactul cu sisteme mult mai dezvoltate. Ei pot discerne mult mai ușor cine ar fi potrivit pentru un anumit curs al evenimentelor, ei sunt conectați la politica europeană, ei văd zilnic la TV deciziile luate în cadrul UE, decizii care, dacă nu mă înșel eu, sunt prioritare celor luate în România. Mă refer aici la cele de ordin economic.
Apoi românii din străinătate nu sunt total rupți de țară. Nu știu unde citisem că banii trimiși în țară de românii din afară au susținut economia României în nu ştiu ce trimestru. În afară de asta, au rude şi părinti şi prieteni rămăși acolo şi nu cred că le-ar dori răul.
Ştiu mulți români care trăiesc în Dublin şi care ar vrea cândva să se întoarcă în România. Unii sunt mai aproape de idealul ăsta decât alţii. Unii au case şi pământuri în România, de care se ocupă rudele. Ştiu un caz de români care încearcă să îşi dezvolte o mică fermă în România. Şi-a cumpărat pământ, ultilaje, a făcut cursuri, a accesat fonduri europene...
Apoi românul din străinătate are o anumită detașare, nu delăsare, DETAȘARE. El nu e înflăcărat ca cei de pe facebook, el nu are timp de facebook. Nu se înflăcărează într-un ideal pentru că nu are timp de asta. Nu are partizanate politice. Deci conștiințele externe şi faptul că au încă legături cu România îi va determina să voteze corect. E o judecată brută, da mi se pare corectă.
CONTRA
Şi judecata ar fi bună la un anumit tip al românului din străinătate. Cel preocupat de politica din ţară, cel care poate judeca la nivel global totul, nu cel care e abonat la taraf TV şi în afară de ce a mai zis Cruduţa sau Maimuţa nu mai știe ce se întâmplă în România. Cotizează lunar în contul familiei, da nu prea e preocupat pe ce se duc mai exact banii. El beneficiază de serviciile exemplare din ţara în care locuiește, are card european de sănătate, are furnizori care îşi iau direct banul din cont, deci nu stă la cozi, nu ia contactul cu nefututele de la ghișeu, deci nu e înclinat să voteze pentru reducerea sistemului de mulgători pe stat degeaba de la stat, pentru că pur şi simplu nu mai ştie că aceștia încă mai există. Acest tip de român gândeşte ceva la modul: cine e acum preşedinte? ne e bine cu el? mai poate fi votat? să-l votăm...
Nu vreau să jignesc pe nimeni (mai ales că sunt români din Dublin care îmi citesc blogul, vă rog citiți cu atenție ce scriu eu aici şi nu săriţi cu concluzii de cele mai multe ori greşite), dar în acest caz îmi permit să îi compar pe românii din străinătate cu românii de la sate, nu pentru că ar fi neinstruiți ci pentru că au pierdut contactul cu realitatea din ţară, nu cu cea descrisă la TV. În mare nu prea au contacte cu politica din România. Dacă îi întrebi cine e premier s-ar putea să afli cu e tot Boc sau că poate e Ponta, da mai sigur Antonescu. Românii din străinătate sunt ușor de manipulat. Întocmai ca la sate ei se încred în capii comunității. La sate preot, profesor, în străinătate românul de alături. Dacă ai niște principii de neclintit şi niște opinii pe care eşti dispus să ţi le expui pe oriunde, ai șanse să devii un lider neîncoronat. Aşa că românii din străinătate pot vota cum a zis X când ne-am văzut în week-end sau cum zice nu ştiu ce lider politic eşuat prin diasporă şi care a venit la manifestarea Y tot în week-end. Pe principiul: omul părea onest, hai să votăm cum ne-a zis el.
Nu judec şi nu critic, doar că la firul ierbii asta e situația. Şi e posibil ca românii din străinătate să întoarcă din nou balanța.
De acord că sunt şi români care au spus ADIO României, când au ieşit la graniţă. Sunt cei care doar situația din țara de adopție nu le-a permis să îşi schimbe cetățenia. Sunt cei integrați perfect în sistemele în care au emigrat, sunt cei care nu îşi învață copii româna, pe modelul: la ce îi va folosi? Şi-au adus şi familiile şi practic nu îi mai leagă nimic de România. Poate unii sunt deja cetățeni ai altor ţări şi votul de pe 29 iulie îi lasă reci.
Ca de obicei nu îmi permit şi nu pot să spun că adevărul e alb sau negru. Adevărul e undeva la mijloc şi e posibil, mai ales din ce am văzut pe facebook, ca românii din străinătate să întoarcă din nou votul. Ce e mai grav, e că românii din România nu prea dau atenție acestei forţe electorale, decât când e prea târziu...
Raluca
No comments:
Post a Comment