Muzeul motoarelor pe abur

E un muzeu mai neobișnuit, dar am vrut să îl vizitez să văd dacă e frumos şi când va veni tata, mare pasionat de locomotive, să îl duc şi pe el. V-am mai spus că eu nu cred în superstiții sau alte prostioare din astea, dar cred în coincidențe. Aşa că pe 14 iulie, fix de ziua tatălui meu, ne-am urcat în mașină nouă, adusă doar cu o zi înainte în faţa blocului şi am plecat să vizităm un castel. Dacă mai aveam timp mergeam şi la motoare, dar doar dacă mai aveam timp.
Pe ultima sută de metri însă am realizat că de fapt pe o linie dreaptă între Dublin, castel şi motoare, motoarele erau mai aproape aşa că am zis că îl vizităm repede şi ne continuăm drumul spre castel. Faza a fost că muzeul este aşa de fain şi mi-a luat aşa de mult timp să citesc totul, să fotografiez totul şi să admir totul, că la castel nu am mai ajuns.
Da să vă povestesc totuși de muzeu, iar pentru tatăl meu am să atașez cât mai multe fotografii, că poate îl conving să vină mai repede să îl vadă.
Așadar muzeul motoarelor pe aburi se află la maximum o oră de mers cu mașina din Dublin, la Straffan. Este o localitate micuță, pe care dacă nu ești atent o traversezi în maximum 5 minute. Chiar şi localitatea este foarte interesantă, cu case mici, cu un fel de prispe şi cu nişte curți aparent neîngrijite, dar care arată foarte bine. Are două biserici, iar în curtea cele mai mari era un car boot sale, unde eu evident am căutat țestoasa Guinness.
Muzeul este deschis de miercuri până duminică, de la 14 la 18. Cum noi am ajuns în fața porții la 13 fix a trebuit să ne pierdem vremea de undeva. Ca la toate muzeele din Irlanda veţi ajunge şi la acesta negreșit, pentru că este foarte bine semnalizat. De la autostradă veţi găsi cu ușurință ieșirea spre Straffan, iar odată ajunși în localitate, cred că la primul sens giratoriu este indicatorul spre muzeu.

Aşa cum am spus a trebuit să pierdem timp prin micuța localitate. În spatele bisericii am găsit un fel de cimitir, care era cât vedeți în fotografia de mai sus. Mi-au plăcut crucile principale, la fel dar totuşi foarte diferite.

Aceasta este biserica şi se mai văd şi câțiva vânzători de vechituri. 

Cam aşa arătau casele de pe drumul principal, mie mi-au plăcut foarte mult 

Ca orice localitate care se respectă avea şi un han 

Acesta este indicatorul către muzeu şi am văzut că în aceeaşi localitate puteți vizita o expoziție de fluturi.  

O altă casă, cu un aspect aparent neîngrijit, dar totuşi foarte frumoasă 

Muzeul motoarelor cu abur, eu tot zic motoarelor, da el se cheamă Steam Museum, ceea ce s-ar traduce prin Muzeul Aburului. Ei bine muzeul are patru camere şi o grădină. Prima cameră este evident magazinul, din care deşi am căutat nu am reușit să cumpăr nimic. A doua cameră este foarte interesantă pentru copii, cu tot felul de mecanisme care demonstrează cum funcționează un motor cu aburi sau diferite reguli ale fizicii. 

A trei a cameră conține machete ale mai multor locomotive, evident cu aburi şi chiar şi câteva obiecte legate de lumea feroviară.

Cum ar fi această chiuvetă în miniatură 

Macheta asta era mai mare şi e pe un hol 

În curtea interioară este această locomotivă, am spus eu, da ea ar putea fi teoretic orice. Cred că e de fapt doar un motor portabil sau ceva asemănător, că nu am văzut nici un mecanism prin care ar putea fi atașat la un vagon...acu doar pasionații ştiu ce e. 

Aşa arată curtea interioară. Deşi clădirea pare a fi o fostă biserică, am citit pe undeva că a fost totdeauna muzeu sau un loc unde se testau tot felul de motoare cu abur. A fost construită în această formă pentru ca muncitorii de acolo să aibă şi un loc de rugăciune, ba chiar a avut şi un hram, Sfântul Iuda...

Mi-a plăcut uşa asta şi sper că îl vedeți în poză şi pe Alin 

Prima linie de cale ferată a fost inaugurată în Irlanda în 1834, iar rețeaua a ajus foarte rapid în toate colţurile Irlandei, astfel că în 1920 existau deja 3.500 de mile de cale ferată şi nu era nici un oraş care să nu fie legat prin acest nou mijloc de transport. 

Muzeul are o bogată colecţie de motoare cu aburi, iar aceste machete arată evoluţia locomotivelor din secolul 18. 

Modelul lui Richard Trevithick, construit în 1797 este cel mai vechi obiect al muzeului.  

O locomotivă construită în 1884-1885 

Locomotivă ce a funcționat în Liverpool şi Manchester  

Atmosferic Steam Engine 

În următoarea cameră se află 6 motoare cu aburi din secolul 19. Dacă doriți se pot face demonstrații cu aceste motoare, de unde deduc că ar fi încă funcționale.

Două tablouri pe care parcă le-am văzut şi pe timbre. 

Acest vagon este folosit doar la petreceri şi a fost vagonul unei ghicitoare 

Aşa arată curtea prin care vă puteți plimba. Eu am folosit timpul să testez modulul macro al aparatului foto 

Aceasta este sera, unde pasionații de plante pot descoperi unele soiuri chiar exotice. 

O sculptură, undeva la marginea grădinii 

Grădina şi muzeul 

Eu 

Aceasta este intrarea în muzeu fotografiată din parcare.

Biletul de intrare în muzeu costă 7.5 euro de persoană, iar turul muzeului poate dura cât doriţi voi să dureze, nu există limită de timp.

Ce a fost foarte tare a fost că noi am ajuns printre primii în muzeu, iar după noi au mai venit vreo 10 oameni. În curte am mai pierdut timpul, aşa că ceilalți ne-au ajuns din urmă. Şi din 12 vizitatori, 6 erau români. Ne-am salutat în română, ba chiar am făcut glume că deja parcă am fi în România, aproape peste tot pe unde mergem întâlnim români :)

Raluca