Week-end

Iar am ajuns să trăiesc doar în week-end-uri şi nu e deloc o treabă bună. Dacă mă întrebați cu precizie ce am făcut lunea trecută, pe bune dacă aş şti ce să vă răspund. Trebuie să fac ceva, da încă nu ştiu ce aşa că aştept.
Până una alta să vă arat ce am făcut în week-end. Mă bucur foarte mult că după câteva suișuri şi coborâșuri ne-am făcut prieteni în Dublin. Acum deja nu îmi mai pun sufletul aşa pe tavă ca să nu mai fiu rănită şi să nu mă mai oftic pe mine în primul rând, aşa că trăiesc în prezent şi nu mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă. E frumos şi bine şi mă bucur că avem cu cine ieşi, cu cine merge la un grătar, cu cine discuta pe teme apropiate nouă, că există oameni care ne primesc cu Dea... Contează ce e acum şi nu ce a fost sau ce va fi.
Aşa că sâmbătă am fost la grătar la prietenii noștri. Ei stau cumva în partea cealaltă a orașului, dar de când avem mașină nu mai e chiar o problemă. Chiar v-am zis că ne-am luat mașină? Fiat, Punto, din 2006 cu 40 de mii de km la bord. E mică, da îşi face treaba. Consumă puțin şi impozitele sunt mai mici că are şi motorul mic. Sper să ajungem cu ea şi în România şi prin România. Pentru noi doi şi Dea este ideală şi deja ne-am mai destins de vreo săptămână de când am luat-o. Parcă şi cumpărăturile merg mai bine, avem libertate mai mare, am revăzut şi eu parcurile şi insula... E o necesitate acum maşina şi nu un moft.
Revenind. Sâmbătă am fost la grătar. Ceea ce presupune: luat o grămadă de haine, luat lucrurile Deei şi pe Dea, urcat în maşină, oprit la magazinul românesc, luat de toate de acolo (inclusiv cireșe, am mâncat de-a cireșe de mi-am satisfăcut pofta), ajuns la prietenii noștri, făcut grătar, făcut mujdei, tremurat, stat la poveşti, petrecut timp de calitate, întors acasă şi adormit cu zâmbetul pe buze :)

Ca să vă faceţi o părere, aveam tricou, tricou cu mânecă lungă, hanorac şi pătură. Iniţial ajung în tricou şi tot pun. Mai aveam la dispoziție geacă de fâş şi vestă de fâş. Nu m-am acomodat deloc cu "vara irlandeză" de 18 grade.

Oricum aşa cum am spus a fost timp de calitate petrecut lângă oameni frumoși pentru care sunt foarte recunoscătoare.

Duminică aveam două treburi în plan, Festivalul Trandafirilor din parcul St. Anne de lângă noi şi National Dog Walk Clontarf ce pleca de lângă noi. Plimbarea câinilor în sprijinul unui ong începea la 15 așa că am zis că avem timp să mâncăm micul dejun în voie, să facem un duș şi să plecăm. Doar că până la duș pe mine m-a apucat curățenia, aspirat, șters praful. Ceea ce ne-a făcut să ieșim din casă la 16 fix. Logic că uitasem de plimbarea națională a câinilor. Am zis noi că totuși la o oră distanță vom mai găsi câini pe promenadă...dar ne-am înșelat. Aşa că am plecat cătinel spre Festivalul Trandafirilor şi el programat să se termine undeva pe la 17. Am ajuns totuși, ne-am încălzit (cred că a fost prima zi din an în care am mers exclusiv la tricou), ne-am uitat la standuri, am mirosit trandafirii, am reîntâlnit vikingii şi per total a fost tot o zi faină şi liniștită petrecută în trei, de această dată. Am încheiat ziua pe insulă, unde ne-a bătut vântul şi ne-a umplut şi pe noi şi pe Dea şi mașina de nisip. Da a fost fain.

Habar nu aveam că există atâtea feluri de trandafiri. I-am fotografiat pe cei mai arătoși, dar erau unii care miroseau super 

Dea şi un pui de collie întâlnit în pacr 

Nu mă mai săturam să fac poze la flori 

În timp ce eu făceam poze, Dea s-a plictisit şi s-a aşezat şi ea în faţa straturilor de trandafiri 

Ăsta portocaliu arată super 

În cadrul festivalului erau şi corturi cu diverse. Aici o artistă în ceramică, a trebuit să mă apropii şi să pipăi obiectele că păreau din metal 

Îmi plac foarte mult jucăriile astea din lemn 

Coada la carusel 

Pe un pat din fier forjat 

Dea şi un alt collie 

Unul din corturile vikingilor, în care era repovestită Bătălia din Clontarf 

Dea fotografiată de jos 

Noi două cu burta la soare, pe iarba irlandeză 

Barca vikingilor, detaliu 

Barca vikingilor 

Primele obiecte de ceramică mai tradiționale pe care le-am văzut la un astfel de târg 

Dea cu vântul în faţă pe insulă 

Un fel de zmeie ce aveau atașate o placă de surf

Apa retrasă foarte mult de pe uscat 

Dea prin apă 

Vântul care ne-a gonit acasă

Începe o altă săptămână în care mi-am propus să fac o mie de lucruri. Dacă îmi ies le veţi auzi şi voi pe blog :)

Raluca