Cum se obține permisul de conducere provizoriu în Irlanda

Nu știu dacă am mai apucat să vă povestesc că înainte de a pleca în Irlanda, deci acum aproape un an, am dat examenul pentru permisul de conducere la București. Am luat sala cu 25 de puncte, din 26 posibile, a fost puțin mai greu pentru că eu tocmai la sală aveam probleme, şi am ajuns la traseu. Nu mai luasem nici o oră de conducere de mai bine de jumătate de an, până în dimineața examenului când am exersat garări, întoarceri din trei mișcări şi datul cu spatele. Asta cu spatele pe bune dacă o făcusem în școală...da instructorul a zis că îmi iese binișor şi s-a dovedit şi în examen că a avut dreptate. Traseul a început ușor, nu am făcut parcarea laterală şi parcă gararea era un pic strâmbă, da spre fericirea mea nimerisem cu spatele între două mașini şi nu zgâriasem niciuna :) Când am terminat traseul, martorul s-a dat jos din mașină, nu am înțeles nici până acum de ce, iar eu am rămas cu polițistul. Care polițist mi-a spus exact aşa: domnișoară aţi obţinut 20 de puncte şi pentru a avea permis vă trebuie 21, ce să fac să vă dau un punct sau să nu vă dau? Eu instruită de acasă, unde Alin mi-a zis că nu dăm șpagă fie ce-o fi, am zis: cum credeți dumneavoastră. Şi acum regret. Şi acum mă întreb ce era dacă aveam şi eu niște bani la mine, cum aveam de obicei, doar că în dimineața respectivă parcă îmi luase cineva mințile şi aveam bani doar pe card? Şi acum mă întreb, ce ar fi fost dacă...?
Am rămas cu întrebările şi am plecat în Irlanda fără permis de conducere. Aici treaba stă altfel, un pic diferit de România. Aici se ia sala, ţi se dă un permis provizoriu cu care se poate conduce, mai puțin pe autostrăzi, alături de cineva care are permis de conducere pentru categoria de mașină pe care o conduci. În 6 luni de la obţinerea permisului provizoriu se poate depune cererea pentru permis întreg. Se dă examenul şi se ia carnetul.
Pare puțin mai simplu decât în România, deși nu este. Eu până acum m-am tot codit, m-am tot învârtit, mi-am luat un cd cu testele pentru sală, m-am apucat după vreo câteva luni de ele şi în ultima lună mi-am luat inima în dinți şi am vrut să obțin permisul provizoriu, aşa că m-am apucat să fac testele de pe respectivul CD.
Din prima întrebările sunt mult mai simple şi cumva de bun simţ, încât dacă nu ai luat contactul în viaţa ta cu o mașină, tot reuşeai să iei un punctaj satisfăcător. În respectivul program îţi faci un utilizator şi în funcţie de câte teste faci, de ce întrebări răspunzi, de timpul pe care îl obții, ţi se şi spune dacă eşti pregătit pentru examen. Ba chiar mie îmi spunea că răspund greșit când mă grăbesc. Aşa că mi-am luat un caieţel şi un pix şi la întrebările pe care le greșeam grav sau despre care habar nu aveam la ce se refereau le scriam acolo, împreuna cu răspunsul corect. De fiecare dată când mai făceam un test citeam înainte întrebările scrise pe caiet şi astfel în vreo săptămână ajunsesem să iau toate testele. Când CD-ul mi-a spus că sunt pregătită de examen, m-am înscris online pentru examen.
Pentru înscrierea online am ales site-ul acesta, am plătit cu cardul cei 45 de euro taxa de examen şi m-am programat la un centru mai aproape de mine. Am impresia că în Dublin sunt două, unul în centru şi unul în nord.
În cele câteva zile până la programare am mai făcut teste şi chiar mi se părea că știu, iar în ziua examenului am plecat de acasă fără emoții. Am ajuns acolo, am realizat că îmi trebuie pe lângă acte (paşaport sau buletin) şi două poze de pașaport. Le-am făcut acolo prin jur şi am așteptat să fiu chemată.
În sală se intră fără nimic, nici măcar telefon sau altceva. Înainte de a intra am fost întrebată ce am studiat, eu am răspuns Jurnalism, iar polițistul a izbucnit în râs. Mă întrebase de pe ce am studiat, carte sau CD. I-am spus într-un final că CD. M-a întrebat dacă am nevoi speciale, gen să ascult întrebările la căşti...
De când a râs ăla de mine, deşi neintenționat şi nu din răutate, era o greșeală pe care ar fi făcut-o oricine întrebat: what did you study?, ei de când a râs ăla de mine m-a luat o panică, nu știu să vă explic da nu am mai fost panicată niciodată aşa în viața mea...
Am intrat în sală. Testul teoretic începe cu un tutorial, extrem de lung, la mijlocul căruia, am dat exit ca să intru mai repede în examen.
Aici testul teoretic cuprinde 40 de întrebări, la care trebuie să răspunzi în 45 de minute. Se consideră că ai luat sala dacă ai răspuns corect la peste 35 de întrebări.
Eu panicată, nu citeam bine, mi se părea că nu ştiu nimic, a fost mai groaznic ca la BAC sau alt examen pe care l-am susținut în viața mea :). Mă țineam cu mâinile de masă să nu se vadă cum tremur. M-am calmat când mi-am zis singură că nu mă taie nimeni, că nu se întâmplă nimic dacă nu iau sala, pot să o dau oricând din nou...
Apoi întrebările au căpătat sens, am răspuns corect la cele pe care le știam deja şi, cred eu, incorect, la cele pe care nu le văzusem în viața mea. La final în loc să îmi dea rezultatul mă întreabă dacă nu vreau să răspund la un chestionar despre performanțele programului şi atmosfera de examen. Am răspuns la două întrebări şi iar am dat exit. Mi-a apărut un ecran ciudat, iar supraveghetorul mi-a zis că e ok, că examenul s-a terminat şi pot ieși.
Iar m-a luat panica, tremuram ca varga şi nu nimeream să bag cheia să deschid dulapul unde îmi lăsasem actele şi geanta. În fine, după vreo 5 minute m-a strigat cineva şi mi-a dat certificatul. Luasem, cu 37 din 40 posibile. Eram în al nouălea cer.
Cu certificatul respectiv, cu un pașaport, cu 15 euro (taxa pentru emiterea permisului), cu un test la ochi (ce se poate obţine de la orice oftalmolog, ba chiar şi de la magazinele cu ochelari, eu am dat 25 de euro pe unul, dar la Specsavers este 10 euro, doar că era aglomerat şi mă programaseră după o săptămână) şi cu un formular ce se poate obţine de la orice Garda Station sau chiar de la Motor Tax Office, am mers la Motor Tax Office, am depus actele şi în câteva zile îmi va veni permisul provizoriu în plic, acasă. Până atunci pot conduce cu o dovadă dată de cei de acolo.
Asta a fost cu permisul provizoriu sau Learner Permit. El este valabil 2 ani, iar peste 6 luni mă pot înscrie să iau Permisul de Conducere.
Românii care au permis de conducere din România nu mai au nevoie de altul nou pentru Irlanda, doar dacă vor îl pot schimba fără examen şi renunță astfel la cel românesc.
Aşa că teoretic pot conduce, alături de Alin, mai puțin pe autostrăzi, practic am să încep prin parcare, că încă îmi e frică şi încă nu ştiu unde sunt mai exact vitezele. Când voi fi pregătită voi da şi de permis şi vă voi povesti ce am făcut.
Până atunci un sfat: toate lucrurile se fac la timpul lor, luați-vă permisul de conducere la 18 ani sau în jurul acelei vârste, inconștiența sau poate deprinderea de a învăța, vă va face ca la 30 să fiți deja un șofer cu experiență şi nu o panicoasă ca mine :)
Raluca