Am tot amânat această postare până se va tranşa situaţia cu preşedintele în România, numai că tocmai ce am aflat că Curtea Constituţională va decide daca referendumul este valid pe 12 septembire, deci teoretic până atunci România va avea doi preşedinţi, unul suspendat şi unul interimar. Cât plăteşte statul pentru întreţinerea celor doi e deja un subiect de a doua pagină. Asta e situaţia acum (și nu ma îndoiesc ca se vor găsi subterfugii ca sa se iasă din ea), doar că eu voiam să vă povestesc de referendum.
Înainte de referendum scriam un articol cu bune şi rele de ce ar vota românii din Irlanda, deşi în țară se spunea că voturile românilor din afară ar trebui să fie nule, ba chiar am auzit voci care susțineau sus şi tare că ai ales să trăiești în altă țară, ar trebui să pierzi dreptul de a vota. Mă scuzați da e o prostie de clasa pregătitoare, deşi am auzit-o de la oameni cu pretenția că studiază dreptul internațional :))
Revenind, mi-a fost teamă că românii din Irlanda vor vota cu Băsescu, deci contra demiterii pentru că sunt departe, mulţi nu au luat contactul cu ce se întâmplă în România de ceva vreme... Ei bine dragilor pe 29 iulie 2012 mi-am dat seama că românii din Irlanda sunt mai cu capul pe umeri decât mulți români din România.
În primul rând mulţi au venit la vot pentru că e dreptul lor să vină la vot. Chestie cu care sunt 100% de acord. Nu contează cu cine votezi sau în cazul referendumului ce votezi, contează că ai un drept şi vrei să ţi-l exerciți. E ca dreptul la muncă. Îl ai, da dacă cineva îţi spune să nu mergi la serviciu, nu mergi?
Apoi deşi nu i-am întrebat şi nu m-a interesat, mulţi au identificat corect problemele din România, care ok încep cu Băsescu, da se continuă cu un curs de schimb praf, cu investiții străine pe picior de plecare, cu prețurile care au luat-o razna. Chiar nu contează cine e la Cotroceni, atâta timp cât situația politică (după care se iau toate celelalte) este una stabilă. Cât măcar dăm impresia că știm ce facem.
Ultima chestie, pe care mi-a spus-o o doamnă despre care iniţial nu ştiam ce să cred, e că românii sunt încrâncenaţi, merg pe stradă cu capul în jos, îi încovoiază datoriile, sunt certăreţi, totul de la mediul din România. Ea zicea să îi aducem pe toţi măcar 9 luni în Irlanda să vadă normalitatea, să vadă cât de frumos se poate trăi chiar şi cu bani puţini... Lucru care m-a uns pe suflet şi pe care îl predic de când am venit în Irlanda.
Schimbarea e în noi, nu în referendum, nu în schimbarea celui care e la Cotroceni sau la Victoria. Când vânzătoarea cu draci în cur din cauza salariului mic ar pune mâna să facă nişte studii, când ar căuta poate un alt loc de muncă unde chiar dacă nu e plătită bine, măcar îi place ce face, când taximetristul obişnuit să te ţepuiască, să te înjure sau cel puţin să se uite urat la tine dacă mergi pe distanţă scurtă, ar pune pornirea mai mare încât să merite şi curse pe distanțe scurte, când dispecera de taxi ar învăța zicala: clientul nostru, stăpânul nostru, atunci românii vor începe să meargă pe drumul cel bun.
Cât timp ne vom urî unii pe alţii, vom fi răi, ne vom sălbătici, cei de la putere vor profita de noi ca de o masă de bovine.
Şi nu e detaşarea omului din străinătate, e detaşarea omului care a văzut că normalitatea e alta. E detaşarea omului care va reveni într-o zi în România şi care nu vrea să fie o masă de manevră...
Alături de Consulul României la Dublin, domnul Dan Tudor, pe care l-aţi mai văzut şi în fotografiile de la prima emisiune TV. E un om cu o grămadă de povești, un om pe care îţi e mai mare dragul să îl asculți
Doamna de care am vorbit, care mi-a confirmat că ceea ce gândesc şi ceea ce simt eu de când am venit din Irlanda nu sunt doar prostii debitate de o minte depresată. Tot ea mi-a spus că românii se schimbă în bine după ce vin în Irlanda după 9 ani. Deci melteanul de la cascadă probabil că era proaspăt venit în Irlanda :)
Eu pe pământ românesc în Irlanda, în fața ambasadei României la Dublin
Raluca
No comments:
Post a Comment