Răbdare

Mă chinui să scriu ceva pe blog şi îmi e din ce în ce mai greu, deşi subiectele sunt pe o lista mare în faţa mea şi abia aşteaptă să fie bifate. Nu îmi sta capul decât că peste aproximativ trei saptamani vom fi în drum spre România şi deja toate castelele, toate locurile pe care le-am vizitat în ultima vreme şi despre care vreau să vă spun, pălesc în faţa acestei ştiri.
Îmi e dor de casa mea, de oraşul meu, de oamenii mei pe care sper să îi adun laolaltă în jurul unei mese şi să sărbătorim împreună. Vreau să mă plimb prin Iaşi, să petrec câteva ore la Palas, să îmi refac stocurile de produse ce nu se găsesc decât în România, poate să şi ieşim din Iaşi un week-end, dacă o vrea Alin şi n-om fi chiar foarte obosiţi.
După aproape un an ajungem acasă, am plecat necopţi şi ne-am întors cu un bagaj enorm de informaţii, cunoștințe, impresii şi persoane dragi cu care ne-am înconjurat în acest an. Am aflat că viaţa grea ne-o facem mai ales singuri şi am mai lepădat din părerile preconcepute cu care am plecat.
Aşadar vă cer răbdare, mă apuc de scris ceva mai încolo despre cum a fost la Birr, cum a fost săptămâna cu mama, ce am făcut în week-end, cum şi dacă am mai condus şi multe altele.
Vă mulţumesc că mă citiți şi că vă simt aproape,
Raluca