Sunt totdeauna la curent cu ce se întâmplă în presa din România. Am colegi la mai toate trusturile mari de presa, în televiziuni, radiouri şi ziare şi chiar dacă nu ne vorbim zilnic, ținem legătura. Cumva tot sper eu să mă întorc de unde am plecat, chiar dacă atunci când am plecat lucrurile stăteau mai bine decât acum.
Eu am luat decizia de a pleca după Alin în Dublin în momentul în care muncisem trei luni fără a fi plătită. Şi deşi recunosc a fost cea mai faină perioadă, nu exista nici o presiune şi puținii bani pe care îi aveam pe zi erau împărțiți cu colegii. Am mâncat la pufuleți în acea perioadă cât nu am mâncat toată viaţa şi de la mese la cantină şi voucere de taxi am trecut la pufuleți pe scările din parcare şi mers cu autobuzul.
A fost o perioadă frumoasă, care m-a făcut să iau unele decizii şi care m-a adus unde sunt acum. Ei bine în urma mea, la București lucrurile s-au mai liniștit o perioadă şi apoi iar au luat-o razna.
La TVR şi RRA colegii mei nu mai au voie pe post, salariile le sunt tăiate şi atmosfera e nasoală, la Realitatea veșnica proastă conducere este în căutare de prost care să bage banii şi salariile nu s-au mai dat de vreo trei luni şi tot aşa. Sunt şi locuri călduțe, de exemplu trustul lui Voiculescu, oricât de hulit e el, îşi tratează cel mai bine angajații şi ca dovadă cei care lucrează acolo o fac de ani buni. Cred că şi la PRO viaţa e cât de cât mai tihnita, dar sincer cu trustul ăla nu am avut niciodată de-a face.
Pentru că ştiţi ce? presă nu înseamnă Badea, Ciutacu, Gâdea, Esca, Turcescu, Cristoiu şi alţii pe care îi vedeţi voi la suprafaţă. Presa e formată din cameramanii cu care vorbeşte Badea şi care au grijă ca el să fie filmat într-un anume fel, tot presă sunt fetele care îi fac documentarea lui Gâdea de pare el aşa de deştept şi informat în fiecare seară, tot presă e şi echipa din spatele Andreei Esca, de la reporteri, cameramani, redactori, editori, producători şi tot restul, tot presa e şi echipa de care nu se desparte Turcescu, secretara, producătorul... Ei oamenii ăștia nevăzuţi în cele mai multe cazuri suferă. Nu îşi iau salariile, au chirii sau bănci de plătit, supraviețuiesc cu un covrig de 1 leu pe zi şi poate câteodată nu văd nici o ieşire din asta. Şi poate nici nu vor să iasă...trebuie să fie pasiune să vii la serviciu şi în a treia lună neplătit.
Aşa că dragii mei, voi cei care din telecomandă hotărâți soarta unuia sau altuia, când înjurați mai cu spor "presa" din România, vă rog înjurați cu nume şi prenume. Altfel îi înjurați şi pe soldăței care vă asigur eu că nu urmează ordinele nici lui Voiculescu, nici lui Vântu, nici lui Patriciu sau alt mogul apărut peste noapte, îşi fac, de cele mai multe ori doar cu pasiune, meseria.
Raluca
No comments:
Post a Comment