Cam ce mancam?

Că tot am intrat pe o pantă cu subiecte despre mâncare, azi am să vă povestesc cam ce se poate mânca în Dublin. Din nou, nu vă faceţi griji, nici noi şi nici Dea nu mâncăm zilnic asemenea treburi.
Aşadar, era târziu, ne era foame, timp nu ar mai fi fost să dezghețăm o bucată de carne şi să preparăm noi singuri ceva, nici cheful, trebuie să recunosc, nu prea îl aveam aşa că singura soluţie era un take away.
Rar, spre deloc apelăm la această soluţie, cam de două ori într-un an, doar că de aceasta dată, am început să mă gândesc mai mult la ce mâncăm noi de fapt? Ştim ce mâncăm?
Aşadar, era seară, intru la take away şi cer un burger de pui şi 6 bucăţele de pui (pe modelul crispy strips din România). Mă asigur totuşi să fie la fel ca cele din România, fără oase şi crocante. Vânzătorul, un polonez/lituanian, mă asigură că nu au oase. Aştept cam 5 minute, îmi pune pe masă un pachet şi dau să plec. El îmi spune însă că mai am ceva. După alte două minute în pune în faţă găleata din imagine, plină cu cartofi prăjiţi şi pui. Întreb dacă chiar e comanda mea, îmi spune că da, iar eu întreb din nou. Dădusem totuşi undeva la 14 euro pe toată comanda, din care sigur burgerul era 8 euro. Așadar găleata plină cu cartofi prăjiţi şi pui a costat doar 6 euro?
În aceste condiții puii din găleată şi cartofii prăjiți au văzut vreodată carnea şi cartofii? mă întreb ce cost de producție trebuie să aibă dacă se vând doar cu 6 euro?
Ce se întâmplase? vânzătorul a cărui limbă clar nu era engleza şi eu, româncă ne-am înțeles din părţi. În timp ce eu am spus şase bucăți de pui, el a înţeles șase meniuri de pui.
Şi ca să fie porceala maximă, la 11 noaptea, la o găleată de pui, am primit şi o cola gratuit.
Şi cum le povesteam eu celor din Dublin despre găleată, aflu că de fapt şi ouăle se aduc doar cu gălbenuș şi albuş, fără coajă, în nişte containere. Coaja oului se formează mai apoi în laborator. Şi informația e veridică pentru că mi-a dat-o cineva care lucrează în domeniu. Ca să nu mai spun de ştirile cu bateriile de pui ce erau crescuți şi îngrăşaţi în doar câteva zile. Sau cu carnea artificială din bucăți de carne vechi.
Aşa că mă întreb şi eu, ăsta cu fast food-ul e un exemplu clasic şi nu poate fi complet natural şi sănătos ceva ce costă atât de puţin, dar în general ştim ce mâncăm?
Putem avea siguranţa că ouăle pe care scrie organic sunt ecologice şi nu sunt făcute în laborator?
Nu aş vrea să ne întoarcem în timp, la micile ferme, la grădinile de zarzavaturi, la răsadurile din grădina proprie, pentru că nu ştiu dacă aş fi capabilă să plantez ceva, dar asta ar fi singura soluție pentru a ne asigura că ce băgăm în gură este de calitate?
Trebuie să ne cultivăm singuri legumele? Să ne creștem singuri animalele? Asta-i tendința?
Raluca