Cum conducem?

Trebuie să vă anunț că am făcut progrese. Pot să merg, încet, din punctul A în punctul B, fără să mă sperii de trafic, fără să mi se oprească motorul şi fără prea multe tragedii din partea lui Alin care stă neputincios în stânga şi tot se sperie când forţez mașina. Nu vă ascund că de multe ori nervii mei cedează şi tremur din toate fibrele. Nu ştiu ce am şi dacă nu îmi ies bazaconiile din cap, nu voi fi niciodată un șofer, pentru că sunt conștientă că panicată aşa nu pot să conduc cum trebuie, reacțiile îmi sunt întârziate. Nu mă credeam aşa de sperioasă, da uite că sunt :(
Legat de condus şi de maşină, când făceam curat pe desktop am găsit poza care ilustrează această postare. Pe irlandezi îi învață încă din școală ca atunci când sunt nervoși să nu se urce la volan. Acum nu ştiu câţi respectă treaba asta, dar cert este că în Dublin nu se aud claxoane, nu se poartă bâta de baseball în maşină şi nu vezi omușori nervoși prin intersecții, ieşiţi din maşină să se certe cu vecinul de trafic.
De asta poate sunt o fericită că încep să conduc în Dublin, deşi îmi amintesc că prin București parcă nu eram aşa crispată.
Întrebarea se traduce cam asa: Un șofer care este pe cale să plece la drum este supărat sau nervos. Ce trebuie să facă?
Răspuns: Să nu conducă până nu se calmează.
Explicația este următoarea: când conduci nervos sau supărat, eşti mai predispus să fii implicat într-un accident, şi reacționezi mai ușor la comportamentul agresiv al celorlalți șoferi. Acordați-vă timpul de a vă calma şi liniști înainte de a pleca la drum.
Întrebări asemănătoare, le-am numit eu întrebări de bun simț, sunt o grămadă în testele pentru permisul auto. E bine de ştiut că nu e indicat să conduci nervos sau supărat. Aşa că zâmbiți la volan. Măcar voi ştiţi să conduceți :)
Raluca