Excursie în România - Ziua a doua

Ziua a doua pentru noi a însemnat plimbare şi relaxare după o zi de condus. Am vizitat Luxemburgul şi câteva orăşele mici din zonă. Nu am să vă povestesc ce am văzut, aşa cum poate v-am obişnuit deja, pentru că în mare am văzut multe, dar de fapt nu am văzut nimic. Plus de asta mai documentat şi mai frumos povesteşte Larisa despre Luxemburg aici şi aici. Eu am să vă spun doar impresii şi am ataşat multe poze ca să vă îndulecesc aşteptarea. Luxemburgul şi oraşele din Belgia pe care le-am vizitat erau frumoase, dar erau foarte diferite de Dublin.

Primul şoc a fost că prin iarbă se vede pământul. Poate e un moft, dar în Irlanda cea ploioasă prin iarbă nu se vede pământul. Nu e pământ, nu e nici praf. După o zi de mers pe jos, pantofii mei din piele întoarsă erau prăfuiţi. Nu mă plâng şi nu comentez că se poate şi mai rău, doar remarc că mă dezobişnuisem şi mi se părea că peste tot iarba are culoarea aia verde irlandez. 

Apoi am avut nenorocul să programăm vizita asta duminică. Totul era închis. Eu făcusem de la curent un ulcior la ochi şi era în plină creştere şi nu am găsit nici o farmacie deschisă. Da ce farmacie, nu era nimic deschis. Magazine închise, supermarketuri închise, benzinării închise. Orăşelul unde ne cazasem noi, Arlon, era părăsit. Singurii oameni pe stradă erau în faţa crâşmei, unde am stat şi noi şi am mâncat şaorma cu de toate. Cum să ajungi în Belgia şi să mănânci şaormă? uite că se poate. 

Apoi căldura. Ne-a rupt. Noi ne împachetasem, pentru drum cel puţin, doar blugi şi tricouri, ori în Luxemburg la 33 de grade Celsius ne-am copt la soare.

În schimb orăşelele frumoase, cam germanice pentru gustul meu, dar frumoase. Clădiri frumoase, oameni (ăia puţini) interesanţi, diversitate, totul în limita suportabilului. Am găsit şi câteva parcuri şi am stat la umbră. De asta zic că de mers am mers mult, de vizitat am vizitat puţin.

Primăria din Arlon 

O bucată de clădire şi un tanc american, ce mi-au amintit de Palatul Culturii din Iaşi 

Biserica din Bertrange. 

Aveam în mână o sticla de apă minerală, San Pellegrino, una dintre cele mai scumpe în România şi Irlanda, dar cea mai ieftină în barul din acea localitate 

 În schimb Luxemburgul era ceva mai animat, iar în centru pe lângă magazinele de suveniruri în care mi-am mai clătit şi eu ochii, era un chioşc cu o fanfară. O bună oportunitate să mai facem o poză cu Piticul :)

Piaţa Armelor din Luxemburg 

Piticul într-un parc aştepta trenul în miniatură 

Fix în centrul Luxemburgului este o vale, eu am zis că e parc, am ajuns din greșeală cu maşina acolo, dar a fost bine că fix când era căldura mai mare, noi am stat la umbră

În aceeaşi vale-parc cu un perete de stâncă în spate. Cu siguranţă Larisa  a povestit ce e acolo, aşa că am să vă trimit din nou pe blogul ei.

Când s-a mai înserat, iar soarele nu mai ardea aşa de tare am urcat în vârful dealului şi am făcut poze şi de acolo 

În comparaţie cu Dublinul, Luxemburgul nu are prea multă vegetaţie, deşi din pozele astea nu ai zice 

Nori irlandezi şi acoperişul unei catedrale 

Eu în soare :)

Aşa cum a zis şi Larisa, Luxemburgul nu este un oraş în care să îţi pierzi mai mult de o zi, dar e un oraş civilizat, curat şi pe alocuri verde. Pentru noi ziua în Luxemburg a însemnat odihnă şi s-a dovedit că am făcut bine pentru că zilele următoare şi drumul prin România ne-au stors de orice vlagă, dar despre asta în curând...

Raluca