Excursie în România - ziua a patra

Ei bine ziua a patra a fost din nou una de odihnă, dar de această dată în Budapesta. A fost un bun prilej să ne revedem prietenii, să mai stăm de vorbă şi să îmi aduc eu aminte cum eram când am ajuns în Budapesta pentru prima dată, în 2006.
Ce mi-a provocat aceste amintiri? Bastionul Pescarilor. Acolo erau vreo patru români, cu aparate foto care încercau să prindă o mai bună poză a Parlamentului, apoi au pornit încet prin Palatul lui Eugen şi i-am pierdut. Se vedea că erau prima dată în Budapesta şi efectiv voiau să surprindă tot.
Noi, deja veterani, făceam testări de obiective foto, de zoom, de ISO şi alte prostioare cu care sunt dotate aparatele astea foto.
În rest în Budapesta am luat prima dată contactul cu căldura. Clar ne-am dezobişnuit. Apartamentul prietenilor noştri este foarte fain şi răcoros, dar când am ieşit chiar şi până la colţul blocului am simţit că iau foc.
Urmează câteva poze după care cu siguranţă vă veţi plicitisi si de Bastion şi de Parlament şi de tot. Postarea de mâine o tot amân, pentru că nu va fi una prietenoasă şi trebuie să îmi aleg bine cuvintele.

Bastionul Pescarilor, de undeva de jos. Cumva această construcţie nu încetează să mă uimească, niciodată nu urcasem pe acolo. 

Parlamentul 

Parlamentul mai pe întuneric 

Bastionul Pescarilor 

Din nou Parlamentul cu o altă setare

Parlamentul 

O maşină care se întreţine singură. 

Era parcată în apropierea obiectivelor turistice şi să ştiţi că făcuse deja ceva bani 

Podul cu lanţuri văzut de sus 

Podul cu lanțuri

Asta a fost Budapesta. Nu e laudă sau ceva asemănător, dar pentru mine Budapesta acum nu mai înseamnă obiective turistice, înseamnă prieteni, înseamnă locuri necunoscute şi mai ales înseamnă relaxare.

Ne citim mâine, 

Raluca