Pe ale copilăriei valuri

Cică oamenii imaturi nu au avut o copilărie fericită. În cazul meu nu cred să fie aşa, am avut o copilărie frumoasă, numai că nu s-a terminat :) ea continuă şi nu văd de ce nu ar continua. Mi se par mai înfipți în realitate cei care îşi permit să râdă în faţa destinului, cei pentru care orice se transformă într-o glumă, cei care fac haz de necaz, cei care se uită cu aceeaşi sete la desene animate, cei care după o zi la birou îşi găsesc resorturile necesare să se joace cu copii pe covor. Nu înțeleg de ce ar trebui să fim închistați, pururi posomorâți şi îngrijorați. Cred că lumea ar fi mai frumoasă cu oameni care îşi permit să copilărească. Probabil sunt influențată de Momo, cartea lui Michael Ende. E foarte faină, e una dintre cărțile mele preferate, alături de Micul Prinţ, aşa că vă îndemn să o citiți.
Introducerea fiind făcută, să vă spun că în perioada aceasta în Dublin e Halloween-ul. Nu ridicați o sprânceana, nu vorbesc de sărbătoarea americană plină de consumerism, vorbesc de vechea sărbătoare All Hallows a irlandezilor, de fapt a celţilor, cea din care a apărut Halloween-ul. Sper să pot scrie săptămâna asta măcar un articol pe această temă.
Pe scurt Dublinul sau șederea în Irlanda m-au vindecat de păreri preconcepute. Ce panaramă sunt Valentine Day sau Halloween-ul, spuneam până să ajung aici, ca mai apoi să descopăr că de fapt sunt două sărbători cât se poate de serioase, iar irlandezii le sărbătoresc cât se poate de tradițional. Sunt sărbători cu rădăcini adânc înfipte în cultura irlandeză şi aş fi o nesimțită să afirm în continuare că sunt nişte prostii. Probabil necunoașterea şi veșnica luptă să nu fim acaparați de americănisme. Ei uite că acestea două nu sunt americănisme deloc.
În fine, vine Halloween-ul şi una dintre tradiții este costumarea. Împreună cu românii din Dublin vom organiza o petrecere pentru copii, cu multe bomboane, decorațiuni şi costume (chiar știați că tradițional este să îţi confecționezi singur costumul?), iar eu am început ceva mai devreme. Am vrut să am părul verde. Nu prea mi-a ieşit pe păr, dar pe mâini cu siguranță eram verde şi chiar şi după multe spălări nu am reușit să scap de culoare :).
Staţi pe aproape. Săptămâna asta vă voi povesti despre Halloween şi ce au pregătit dublinezii pentru a-l sărbători, am rămas restantă cu câteva monumente importante din Irlanda, pe care le-am vizitat şi trebuie să scriu şi aici, nu am uitat nici de serialul despre viaţa unui român din Dublin. Sper să ajung să le scriu pentru că va fi o săptămână plină.
Un început de săptămână cât mai bun vă doresc,
Raluca