Viaţa unui român în Dublin, Irlanda - 2

Un an e fix un an, nici mult cât să poţi spune că te-ai obişnuit şi că deja ești dublinez, nici puţin cât încă să mai mergi cu harta în mână şi să întrebi de o anume zonă sau un anumit obiectiv. Deja au apărut cei care afirmă că de ce eu? poate nu am experiență .. Poate nu, dar dacă nu eu, atunci cine? Eu una nu am mai găsit pe internetul ăsta mare un astfel de ghid, iar dacă el există şi mi-a scăpat mie, cu atât mai bine. Vă rog chiar să vă inspirați din el. Eu le mulţumesc celor care au ajuns să citească până aici şi continui postarea anterioară, în care am vorbit despre cum poţi ajunge în Irlanda, de unde poţi închiria o locuinţă şi cum se stă legal în Irlanda.
Astăzi am să vă vorbesc despre job-uri, de unde se poate cumpăra mâncare sau alte lucruri trebuincioase.
Cum găseşti un job şi cam cât ar trebui să fie salariul pentru a trăi decent în Dublin?
Aşadar, cei mai mulţi români care vin în Irlanda vin la muncă. Nu am să vă ascund că 90 la sută dintre românii din Irlanda lucrează sub calificarea din România, iar cele mai răspândite job-uri sunt ca bone, asistente medicale, în curățenie sau construcții. Nu mă înțelegeți greșit, sunt destui români care au burse acum pe la facultăți sau au venit în IT din România, pentru că şi în Irlanda job-urile în IT sunt căutate şi destul de bine plătite, dar în mare românii lucrează cam în aceste domenii. Eu una cunosc mulţi români care au început de jos, iar acum sunt undeva la nivelul mediu, au început ospătari şi acum conduc restaurantul, au început vânzători şi acum sunt şefi de raion şi tot aşa. În comparație cu irlandezii, românii sunt mai muncitori şi mai inventivi. De multe ori veţi găsi români făcând ore suplimentare şi nu irlandezi. De aici şi o anumită apreciere de care se bucură românii.
Acum ca şi salarii eu sincer nu le ştiu. Însă ştiu că un 800 de euro nu sunt suficienți unui român singur în Dublin, orice peste această sumă deja este considerat un venit acceptabil şi pentru a vă întreține în Dublin şi pentru a trimite acasă ceva bani. În două persoane orice venit peste 2000 de euro este considerat iarăși un venit acceptabil. Desigur românul se descurcă şi cu puţin, ştiu cazuri de români care se descurcă şi cu 1600 de euro, doi, dar e mai greu. Chiria numai la un apartament cu două camere este între 700 şi 900 de euro, la un studio sau apartament cu o cameră este între 600 şi 800 de euro, la o cameră decentă. Dacă doriți să împărțiți apartamentul sau casa cu alţi români puteţi plăti pe chirie şi 400 sau 500 de euro, dar în acest caz toaleta sau bucătăria sunt comune. Nu condamn şi nu judec, sunt şi români care locuiesc 7-8 într-o casă. E alegerea dumneavoastră.
Că am vorbit de salarii, job-uri sincer eu nu ştiu şi nu vă așteptați (aşa cum mi-a scris cineva) să vă dau rețeta magică. E recomandat să veniți în Dublin dacă mai cunoașteți pe cineva, care eventual vă poate oferi un adăpost şi câteva ponturi de job-uri. În general am observat că şi românii care lucrează undeva recomandă alţi români pe care îi cunosc şi nu doar români găsiţi pe net sau mai ştiu eu pe unde.
Piața muncii în Irlanda nu este foarte variată şi nici foarte mare. Acum că românii pot lucra fără permis de muncă în Irlanda înseamnă că sunt scutiți de birocrație şi acte, nu că sunt mai multe job-uri. Am văzut anunțuri de job-uri la magazinele românești, dar nu ştiu cât de actuale sau de serioase sunt. 
Unde ne facem cumpărăturile, bun, românesc şi ieftin?
V-am tot vorbit de magazinele românești aşa că voi începe cu ele. Mai toate sunt concentrate în aceleași zone, nu am înțeles de ce şi nici nu am întrebat. Probabil în respectivele zone stau mai mulţi români... Una dintre acestea este foarte aproape de centru. Se cheamă Dorset Street sau Bolton Street şi continuarea cu Capel Street. E de fapt aceeaşi stradă, doar că din loc în loc îşi schimbă denumirea, fiind o stradă care pornește de undeva din nordul Dublinului şi ajunge până în centru la Liffey.
Pe această stradă sunt aşa, începând de sus de pe Dorset, Alimentara Transilvania, Alimentara Ardelenească, Alimentara Românească, European Market şi pe Capel este Alimentara Moldova. Pe aceeaşi stradă sunt două saloane de coafură românești Natural's Hair & Beauty Salon şi Hair Xpress Salon şi un restaurant, La Nea Mărin, pe numele lui. Despre restaurant am scris puţin aici, iar despre două alimentări am scris aici. Pe aceeaşi stradă există Cake Boutique sau Cake Shop o cofetărie românească. Eu una v-o recomand cu căldură, mai ales când vi se face dor de prăjiturile românești  Tot la Cake Shop puteţi comanda torturi în diferite forme şi mărimi, cred că de fapt cu torturile trebuia să încep, sunt foarte bune şi foarte variate şi e de ajutor faptul că poţi comunica cu personalul în limba română, să spui exact ce fel de tort vrei şi din ce să fie făcut. Am scris despre Cake Shop aici.
Aşadar toate acestea sunt în zona centrală a Dublinului. Mai la vest, în Blanchardstown există alte magazine românești. O filială a Alimentării Moldova şi o altă Alimentară Românească sunt fix una lângă alta.
Dacă daţi o căutare pe google cu aceste denumiri, cu siguranță veţi găsi informații mai precise, dacă sunteţi chiar interesaţi de acest subiect. Noi de la magazinele românești cumpărăm doar mălai, cafea şi muștar şi mergem acolo doar o dată pe lună sau poate şi mai rar. Am întâlnit români care îşi fac cumpărăturile exclusiv de acolo şi cică ies mai ieftin, noi nu suntem în zona magazinelor românești aşa că ce dăm pe benzină şi parcare e fix economia pe care am face-o dacă nu am cumpăra din Tesco.
Ca tot am vorbit de Tesco, aflați că e un fel de Carrefour sau Cora doar că sub patronaj englezesc, în timp ce cele două din România sunt franțuzești. În Dublin, am văzut că au început să prindă şi în România, există Tesco Expres mai mic şi cu mai puține produse şi cu prețuri un pic mai mari şi Tesco Extra, adică exact ca hipermarketurile din România, unde puteţi găsi de la haine şi până la detergenți trecând prin mâncare, de toate. Ca şi în România la aceste magazine prețurile sunt puţin mai mici decât la cele de cartier şi la cumpărăturile săptămânale o economie se simte cumva. Tot la Tesco există benzinării şi am înțeles că acestea ar fi cele mai ieftine din Irlanda.
Noi avem aproape un Tesco, dar am observat tendința asta printre români şi nu numai de a face aprovizionarea din mai multe magazine. Adică alimentele sunt mai ieftine la Lidl, dar sunt mai variate la Tesco, băuturile sunt mai ieftine în Aldi şi tot aşa. Acum fiecare îşi ştie bugetul şi locația şi poate cerceta dacă e mai profitabil să faceți turul magazinelor. Noi foarte rar ajungem în Lidl, de obicei mergem la Tesco. Pe lângă cele două există şi Aldi, despre care chiar nu vă pot spune nimic că nu am fost decât o singură dată, există şi Dunnes Stores şi chiar M&S, nici acestea nu sunt aproape de noi.
Prețurile sunt considerabil mai mari decât în România la orice. La fructe şi legume de exemplu prețurile sunt de-a dreptul nesimțite, 5 euro pentru 20 de cireșe sau 3 pentru 5 roşii. E dezavantajul de a trăi pe o insulă unde nu se fac decât cartofi şi ciuperci şi unde orice altceva e importat.
Pe noi cumpărăturile săptămânale de duc în jur de 130-150 de euro sau chiar mai mult dacă luăm detergenți sau produse de curățenie. Suntem doi oameni şi un câine şi nu pot spune că mă sparg în figuri de genul caviar sau mai știu eu ce. Facem cumpărături normale. Nu îmi plângeți de milă însă că ne permitem tot în acești bani mici delicii, mai câte o bluziță, mai câte un whisky cremă, mai o carte sau chiar un set complet de cărţi, mai un DVD. Nu văd diferențele dintre cumpărăturile de aici şi cele din România, poate doar că într-o primă fază eram ceva mai atenți la prețuri  Acum şi să fie gratuit dacă am cumpărat un produs şi nu mi-a plăcut, a doua oară nu mai mai păcălesc.
Nu vă pot recomanda produse pentru că nu avem aceleași gusturi, de exemplu mie îmi place mai mult cedarul decât cașcavalul, deşi în esență sunt cam la fel, iar în Irlanda găsiţi cașcaval doar la magazinele românești.
Pe lângă aceste hipermarketuri şi magazine mai sunt şi cele poloneze sau lituaniene. Dacă aveți unul în cartier puteţi găsi şi acolo produse ce seamănă cu cele românești şi probabil că au şi acelaşi gust. Noi am cumpărat doar stix-uri şi sunt la fel.
De unde ne îmbrăcăm?
Un magazin foarte frecventat de români e TK Maxx. Asta dacă vă place să căutaţi pe rafturi şi să scormoniți după o anumită mărime. Eu nu mi-am luat de la TK Maxx altceva decât haina lungă, groasă şi de fâş de iarnă. Alte haine sincer nu m-au atras, iar la pantofi niciodată nu am găsit mărimea mea, 38 sau 5 în Irlanda, o mărime comună. Pe scurt acest TK Maxx aduce produse de firmă la prețuri mai mici. Acum că au defecte sau doar pentru că nu au toate mărimile, nu ştiu de ce sunt mai ieftine. Eu de la TK Maxx, obsesia mea, mi-am luat o grămadă de lucruri pentru bucătărie (doamnele obsedate de Jamie Oliver vor fi încântate), multe decorațiuni şi lucruri pentru Dea.
Un alt magazin plin de români este Pennies aparținând Primark din Marea Britanie. E iarăși un magazin cu prețuri mici şi foarte mici, iar doamnele obsedate de ultimele tendințe în modă se pot pierde în aceste magazine ore întregi. Pe scurt în Pennies se găsesc haine aproximativ la fel cu cele din Zara, H&M şi mai ştiu eu ce la prețuri mici. Numai că prețurile sunt mici pentru că şi calitatea e slabă. Hainele se rup sau se lărgesc după câteva spălări. Eu de acolo mi-am cumpărat cele mai faine pijamale sau lucruri de stat prin casă, tricouri cu 3 euro şi balerini cu 8 euro. Balerinii au talpa foarte subțire şi nu pot sta o zi întreagă cu ei, iar tricourile la a 5-a spălare s-au lărgit la gât, dar la aşa prețuri le port prin casă. Unde mai pui că au desene faine.
Am mai recomandat Debenhams şi Marks and Spencer şi am fost catalogată ca babă. Există şi aceste magazine în Dublin şi chiar şi Zara şi H&M şi Next şi River Island şi Tommy Hilfinger şi orice vreţi voi, la prețuri comparabile cu cele din România. Spre deosebire de Pennies am haine de la Debenhams şi de 4 ani în fix aceeaşi stare şi câte spălări or fi îndurat în acești 4 ani... În opinia mea merită investiția.
Nu de îmbrăcat, dar ca şi cumpărături în general am văzut că irlandezii fac de la magazinele de un euro. Există unul, Mr. Price, care chiar are produse bunicele. Eu de acolo am luat saci pentru Dea, decorațiuni, prelungitoare, caiete...nimicuri. Nu le recomand însă pentru mâncare sau dulciuri, nu ştiu dacă sunt exact cele cunoscute şi nu sunt falsificate în vreun fel.
O noutate în Irlanda, deşi poate că or fi şi în alte ţări, am găsit centrele comerciale. Adică nu mall-uri ca în România ci mall-uri plus alte magazine pe margine, toate de mărimea unui orășel mai mic. Sunt vreo două în Dublin de nu îţi ajunge o săptămână să intri în fiecare magazin. Eu de obicei intru în cele pe care le cunosc şi chiar şi eu în abia 2-3 ore mă uit la toate şi cumpăr ce îmi trebuie.
Prețurile v-am spus sunt comparabile cu cele din România, dar eu sunt de obicei ghinionistă aşa că umblu cu bani în buzunar şi dacă se întâmplă să îmi placa ceva, cumpăr. Altfel dacă mă duc la fix după un anume lucru nu îl găsesc deloc.
Aş mai avea de scris, dar văd că şi această postare e destul de lungă, aşa că mă opresc deocamdată aici. Trebuie să vă mai povestesc despre transportul în comun, despre utilități, sănătate, animale de companie... Ca şi data trecută vă rog să îmi scrieți dacă aveți sugestii, dacă am scăpat eu ceva sau vreţi să vorbesc mai mult despre un anume lucru.
Vă mulţumesc,
Raluca