Cu Dea în călătorie

Dea este o parte importantă din viaţa noastră şi am observat că Dea are publicul ei aici pe blog. Mulţi dintre voi m-aţi întrebat cum e Dea, cum s-a acomodat şi alte chestii legate de căţelul nostu umblător.
Practic Dea a fost cu noi peste tot mai puţin vreo 4 luni când ne-am mutat la Bucureşti şi când credeam că fiind mică plecarea noastră nu o va afecta. Ei bine ne-am înşelat şi din câinele uşor tâmpiţel care mergea afară şi apoi se câca în casă, când am adus-o la Bucureşti transformarea a fost totală, nu a făcut niciodată în casă şi nu ne-a creat nici o problemă. Abia acum realizăm că de fapt acele 4 luni au marcat-o definitiv şi chiar şi acum după aproape 8 ani de câte ori vede bagaje se sperie că va fi lăsată acasă. Cred că am povestit tuturor celor apropiaţi cum la o ultimă plecare Dea a urlat aşa de tare că e lăsată la Iaşi (nu vă speriați, era cu părinții mei, avea tot confortul, iar camera mea, cu lucrurile mele îi era la dispoziţie) că s-a auzit de la etajul 8 până jos. Atunci am decis să facem tot posibilul să o luăm cu noi.
Şi aşa am făcut. Astfel Dea a stat în trei apartamente în Bucureşti, în două în Dublin, stă acum într-un apart-hotel în Arlon, iar în câteva zile va avea casa ei cu grădină proprie. Dea a călătorit şi cu maşina şi cu trenul şi cred că atâta timp cât este cu noi este fericită.
În această călătorie a fost puţin mai dificil, pentru că am plecat din Dublin ca doi europeni rupţi în cur, deşi numai rupţi în cur nu suntem. Practic am calculat greşit numărul bagajelor, iar Logănel a avut portbagajul plin, plus bancheta din spate până sus. Nu mai spun de transportul care ne va ajunge undeva pe săptămâna viitoare. Astfel Dea a călătorit în față, la picioarele mele şi deşi la început a protestat, spre final a descoperit o poziţie în care să fie cât de cât confortabil.
Sper să vă placă pozele

Dea la plecarea din Dublin, încă bucuroasă că pleacă 

După prima călătorie cu feribotul, se uita în faţă, pe geam 

La un ambuteiaj prin Anglia, Dea se uita pe geam 

Din nou fericită după ce ne-am reîntâlnit după a doua călătorie cu feribotul 

Înainte de a adormi 

Aproape adormită, într-o poziţie nu tocmai comodă, dar totuşi alături de noi

În Arlon, înghesuită în camera de hotel, dar totuşi pe păturica ei şi cu capul pe pernuţă

Aşadar, dragilor şi Dea a ajuns bine în Belgia, Arlon. În curând voi pune aici poze cu ea din grădină, poate dă şi o zăpadă...ce mult mi-a mai fost dor de o zăpadă anul trecut, deşi cică nici pe aici nu prea e o obișnuință :(

Raluca