Pentru că ştiam că plec ultimele săptămâni mi le-am petrecut cu aparatul la ochi, dornică să surprind tot, să îmi amintesc tot peste ani, deşi ştiu sigur că nu mă voi mai uita niciodată la pozele astea, aşa cum nu m-am uitat la cele din Bucureşti.
Dublinul cu mine a fost bun, mi-a dat prieteni, o viaţă frumoasă, locuri de vizitat o grămadă, experiențe noi, zdruncinarea unor convingeri şi per total schimbarea mea, în mai bine.
Ei bine, la radio, la ultima emisiune mi-am propus să nu fiu emoționată, de fapt nici nu am anunțat pe post că plec, deşi frumos ar fi fost să o fac. În apărarea mea spun că subiectele discutate eu fost prea importante ca să ne băgăm în sentimentalisme.
Ei şi cum aveam eu ambiția asta de a fotografia totul, am ajuns în radio cu o jumătate de oră mai devreme şi am făcut poze mesajului din fotografie. Sincer nu îl observasem până acum, deşi pare că e de ceva vreme acolo.
Ştiu că ce am făcut în radio în Dublin nu se potrivește cu ce făceam în radio în România şi poate nu pare o continuare în sus a carierei, dar chiar şi dacă rămân în cap doar cu mesajul acesta şi mă consider un om împlinit.
Raluca
No comments:
Post a Comment