Bono pe Grafton Street

Deşi am plecat din Dublin am rămas conectată cu tot ce se întâmplă acolo. Aşa am aflat că unii dintre cei mai cunoscuți cântăreți ai Irlandei au cântat pe Grafton Street. Desigur îi ştiţi şi voi pe unii dintre ei, Sinead O'Connor, Enya sau băieții de la U2. Cât am stat în Dublin m-am tot intersectat cu ei la modul că am trecut pe lângă casa Enyei sau am văzut-o pe Sinead O'Connor la mall sau ştiam care e hotelul din centrul Dublinului deținut de Bono de la U2.
Acum Grafton Street se vrea a fi şi o stradă a artiștilor. Veţi găsi acolo de la cântăreți stradali, la personaje nemișcate, la reprezentanți ai organizațiilor de caritate care împart diverse...am înțeles că oricine îşi poate pune o tarabă mică pe Grafton şi poate vinde ceva sau poate distra lumea. Nu îţi trebuie un permis, iar poliția nu se ia de "artiști", atâta timp cât nu cerșesc şi doar atât. Ba chiar cică e cool ca artist să faci un "performance" pe Grafton Street.
De Crăciun, Bono de la U2 şi mulţi alţi artiști irlandezi au venit pe Grafton Street să cânte la lume. Ei de ce nu s-ar fi întâmplat treaba asta când stăteam şi eu în Dublin?

Raluca

Crăciunul e în fiecare dintre noi

Cred cu tărie că nu există un tipar de petrecere a sărbătorilor, chiar şi a Crăciunului. Nu trebuie să faci nimic pentru a simți că e Crăciun sau că trece şi tu nu l-ai petrecut cum se cuvine. Dacă anul trecut Crăciun a însemnat trei şoseţele pe un șemineu, vreo 10 decorațiuni şi plimbat pe plaja friguroasă, anul acesta a însemnat ploaie, ploaie şi iar ploaie. Nu am făcut nimic special, nu am nimic mai aparte de pus pe blog. Am făcut brad, mâncare, am decorat casa, ne-am bucurat că e Crăciunul, am făcut schimb de daruri şi asta a fost. Ba chiar mi se pare că în Belgia treaba e şi mai dură. Între Crăciun şi Revelion școlile au fost deschise, de pe 26 toată lumea a început serviciul, pe 26 toate magazinele au fost deschise, inclusiv IKEA, deci Crăciun cu stat acasă cu mațul gros nu a fost decât o zi aici în Belgia şi Luxemburg.
Cu toate acestea nu am avut timp să intru pe blog sau facebook, nici să fac poze...sincer nu ştiu ce am făcut, dacă mă întrebați exact. Însă de azi revin şi eu la normal şi sper să vizităm ceva, sper să fac poze şi evident să ne pregătim de Revelion.
Voi cum ați petrecut Crăciunul?
Raluca

Crăciun Fericit!!!

Dragilor am intrat doar să vă anunț că nu am făcut nimic. Nici cumpărături, nici curățenie, nici Brad de Crăciun, nici mâncare "tradițională". Nimic. Dar ca întotdeauna se fac toate cu răbdare şi calm.

Nu ştiu pe la voi cum e, la mine e soare din ăla care încălzește şi deşi ar trebui să fie un lucru bun, nu ştiu de ce când se apropie Crăciunul parcă aş fi dorit nişte ger şi nişte zăpadă. Da nu le putem avea pe toate :)

Aşa că vă doresc să aveţi Un Crăciun Fericit!!! alături de cei dragi sau dacă la fel ca noi sunteţi departe de cei dragi, vă urez 

Un Crăciun Special!!!

Noi am chinuit-o pe Dea acum vreo lună cu un shooting la un magazin de animale şi asta pare cea mai crăciunească poză.

Vă pupăm,

Dea, Raluca şi Alin :)

Culese de pe Facebook

 Le-am găsit pe facebook şi nu m-a lăsat inima să nu le postez şi aici. Sunt cele mai haioase, că oricum facebook-ul e plin de astfel de poze. 
Oricât aţi strâmba voi din nas facebook-ul e bun, mai ales în perioada asta. Cu ajutorul lui văd în ce stadiu se află cu pregătirile de Crăciun mai toţi prietenii mei şi parcă nici dorul de acasă nu mai e la fel de mare. Am văzut cum e la munte, cum e în Moeciu, cum e acasă la Iaşi şi în Bucureşti şi chiar şi în Dublin. Am o grămadă de prieteni care au noi membri în familie şi mă bucur că măcar cu un like sunt şi eu alături de ei. 
Nu mai spun că sunt la curet cu tot ce se întâmplă în România şi câteodată mai ies din spiritul sărbătorilor, dar despre asta am să vă povestesc mai încolo...
Aşadar dragilor mai sunt două zile până la Crăciun. Aţi cumpărat toate cadourile? Ați agățat toate şosetuţele? Aţi gătit? Mai e puţin şi vine Moş Crăciun :)
Iar pentru cei cărora le este dor de mine, le trimit o îmbrățișare virtuală. Luați doar una şi dați mai departe :)
Raluca

Lux-ul de a avea brad de Crăciun artificial

Trebuie să fie un lux altfel nu îmi explic. Da e mai practic şi să zicem că în doi-trei ani îţi scoți investiția, dar în condițiile în care un Brad de Crăciun natural, frumos şi stufos era 5 euro, iar unul de plastic, artificial era 30 de euro, cel mai ieftin, erau unii şi 70-90, nu văd de ce ar fi tentați oamenii să salveze planeta, să fie eco, să fie trendy? Când o plasticăraie făcută de copii din India sau China e mai scumpă şi de 10 ori decât un brad natural crescut într-un an poate doi.
Plus că da salariile sunt mai mari aici, dar şi cheltuielile din această perioadă sunt mari şi chiar dacă nu ar fi, cum să dai totuşi 90 de euro pe un plastic?
De aia spun că să ocrotești natura, să nu obligi pe cineva să sacrifice un pomișor pentru vanitatea proprie e un lux în Belgia... Oricum ce mi-a plăcut a fost că pe 22-23 prețurile la articolele de Crăciun (brazi, ornamente, veselă, feţe de masă) sunt reduse cu 50 până la 75 la sută. Bine nu se mai găsește nici măcar un sfert din ce era acum două săptămâni, dar dacă găsiţi ceva îl cumpărați redus. Eu mi-am cumpărat o farfurioară în formă de brad de Crăciun cu 2 euro redus de la 10. Bine eu căutam ornamente pentru curte, da chiar au rămas cele mai creepy.
În altă ordine de idei aici ploua de trei zile, cu mici opriri. Nu ați auzit mitul acesta nicăieri da în Belgia, partea asta, ploua mai mult decât în Irlanda. Măcar în Irlanda ploua cu soare sau ploua 5 minute pe zi, aici ploua continuu şi pentru că în continuare sunt 10 sau peste 10 grade celsius nici că va fi zăpadă :( de Crăciun.
El este bradul în ghiveci. Cel mai normal din câți am văzut. Este foooooarte mic şi nu îi dau aproape nici o șansă să ajungă în curte şi să fie plantat, dar l-am cumpărat pentru că am zis că îmi cumpăr şi pentru că era oricum redus, 11 euro şi pentru că ne aflam la al 7-lea magazin în căutare de brazi în ghiveci. Brazii mai mari, la ghiveci erau aproape scuturați...
Pentru că i-am găsit un loc în bucătărie deja i-am pus o instalație şi globuri, dar bradul, adică Bradul de Crăciun îl vom împodobi luni. Până atunci mai sunt o grămadă de lucruri de făcut şi o casă întreagă de ornat :)
Week-end plăcut!!! sau ce am ia rămas din el.
Raluca

Felicitările de Crăciun

 Voi trimiteți felicitări de Crăciun? sau cu orice altă ocazie?
Eu recunosc până acum vreo trei ani nu trimiteam. Parțial şi din cauza poștei române cu ajutorul căreia scrisorile făceau vreo două săptămâni între două străzi din Iaşi. Nu mai spun de vederi trimise de pe la mare sau din diverse destinații care nu au mai ajuns sau au ajuns selectiv, habar nu am pe ce criterii.
Aşa a încolțit în capul meu că Poșta Română nu e de încredere. Deci foarte mulţi ani dacă aveam vreo intenție să trimit ceva prin poștă, numai mutra acră a doamnei de la ghişeu, numai așteptarea la acelaşi ghişeu şi faptul că nu aveam garanția că vor ajunge la destinație m-au făcut să nu mai trimit nimic. Nici vara, nici iarna.
La un moment dat am primit diverse chestii prin poșta română şi am observat că s-a schimbat ceva, ceva. Doamna de la ghişeu încerca să zâmbească, ba chiar ştiu că într-un an de sărbători mi-a dat un colet deşi nu aveam adresa stabilă în Bucureşti, înscrisă pe buletin. Parcă nu îmi mai era frică de trimis diverse prin poștă. M-am şi învățat să fac pachete, unde să scriu destinatarul şi unde expeditorul...
Nu mai spun că în Irlanda poșta era exemplară. Pachetele veneau întâi acasă, dacă nu erai găsit ţi se lăsa o adresă cu oficiul poștal de unde le poți ridica. Plus că puteai să urmărești traseul pachetului pe un site (am văzut că s-a introdus şi în România).
Orice îndoială mi s-a spulberat când năucă de cap după mutarea în Arlonia am trimis acte importante la legalizat şi tradus în România fără numele destinatarului şi fără cod poștal. Am stat cu inima strânsă, dar surprinzător scrisoarea a ajuns în trei zile, intactă. Apoi tot în trei zile aveam actele înapoi. Păi dacă e pe aşa, o felicitare cu siguranță ajunge. Aşa că vederi am început să retrimit de vreo trei ani şi felicitări de Crăciun de vreo doi. În Dublin era o adevărată artă să scrii şi să trimiți felicitări. Rafturi întregi, pe diferite teme. Irlandezii îşi trimit felicitări şi dacă iau o notă bună la un examen şi dacă a împlinit pisica o venerabilă vârstă. Au practic felicitări pentru orice.
În Arlonia e mai slăbuț cu felicitările, dar cum Crăciunul e o sărbătoare destul de mare, oferta e variată.
Aşadar voi trimiteți sau primiți felicitări de Crăciun? Dacă v-ar plăcea şi nu aţi făcut-o deja, fugiţi repede la poştă. Poate nu vor ajunge de Crăciun, dar când vor ajunge vor pune un zâmbet pe faţa celor care le vor primi :)
Raluca

Parada de Crăciun din Luxemburg

Despre Parada de Crăciun din Luxemburg am aflat chiar în ziua în care ar fi trebuit să aibă loc şi am zis că nu pot să o ratez. Mai ales că se află la a 9-a ediție, deci în 9 ani au avut timp să se perfecționeze şi deci parada ar fi fost una ce putea rivaliza cu cea de St. Patrick. Ei bine paradele sunt diferite, dar cum eu doar pe acestea două le ştiu să nu vă mirați că voi face comparații.
În primul rând Parada de Crăciun de la Luxemburg este mai mică, deşi traseul are aproximativ aceeaşi lungime. Noi am ajuns în locul pe unde ar fi trebuit să se termine parada cu vreo oră înainte. Pe strada pe unde ar fi trebuit să vină parada se circula încă cu mașinile. Oamenii nu păreau adunați ca la Dublin, unde de la 8 dimineaţa se ocupă un loc în față, pentru a vedea parada la ora 2. Singurele indicii erau câteva afișe prin care nu erai lăsat să parchezi de-a lungul străzii şi câteva garduri din fier, ca cele folosite de jandarmi în Bucureşti când e vreun meci. Da gardurile erau strânse. Eu chiar am crezut că parada e în altă zi şi că probabil am citit greșit pe internet.
Nu citisem greșit şi dovadă această postare. Parada a fost duminică, numai că în afară de polițiști care mai aminteau din când în când oamenilor să se dea din fața mașinilor-care alegorice, nu era nici o altă măsură. Circulația a fost închisă cu jumătate de oră înainte ca parada să ajungă în dreptul nostru şi redeschisă la vreo 20 de minute după ce parada s-a terminat, deci în total maximum 2 ore.
Fiind paradă, există desigur care alegorice. În Luxemburg acestea aparțin companiilor care activează în Luxemburg, deci sunt o bună posibilitate de reclamă (spre deosebire de Dublin unde sunt doi sau trei sponsori mari pomeniți peste tot) şi tot diferit de Dublin unde puține erau propulsate de motoare, în Luxemburg carele erau de fapt remorci, camioane sau chiar mașini. Toate împărțeau, bomboane, tradiționalul om dintr-un fel de aluat dulce sau alte cadouaşe.
Şi cum Moş Crăciun este peste tot în această perioadă, personajul principal al Paradei de la Luxemburg, şi foarte iubit de copii, este altcineva. Da vă las să îl descoperiți singuri în ultimele poze.

Spărgătorul de nuci a deschis parada 

Era de fapt carul RTL, iar fetele care însoţeau carul au dansat foarte frumos la un moment dat 

Unul dintre personajele alături de care m-aţi văzut fotografiată ieri 

Nu ştiu de ce da nu îmi inspira sentimente prea frumoase mascota asta 

Capătul unui car şi o Crăciuniţă care împărţea bomboane 

Carul patiseriei Fischer 

Căsuţă din turtă dulce :) 

Îmi pare rău da seamănă cu un dric :) De fapt maşina era chiar una frumoasă 

Un tir cu muzică de lift. 

Doi urşi polari  

Şi un Moş Crăciun mai timid asa

Ei oameni buni când au văzut acest car copii din jurul meu au început să exclame de bucurie. Toţi știau cum îl cheamă 

Grinch era personajul principal al Paradei de Crăciun din Luxemburg 

S-ar părea că în Luxemburg nu trebuie să mai fure Crăciunul :) 

La final Grinch şi roata din Trâgul de Crăciun din Luxemburg, despre care sper să vă mai pot povesti în curând. 

Raluca

Primul Moş Crăciun este unul dulce şi bun

Recunosc că nu mai cred în Moş Crăciun (în sensul unui bătrânel cu barbă albă şi haine roșii sau verzi care aduce cadouri) de ceva vreme, dar mă bucur ca un copil de micile minuni ce au loc în această perioadă. Ca de exemplu cele care au devenit tradiție, micile scrisori de la Eliza. Anul acesta eu nici nu am apucat să trimit scrisorile de Crăciun, că am şi primit-o pe prima. Şi ce e cel mai tare e că e însoțită de ceva dulce şi bun, dulcele meu preferat :)
Cred că trebuie să fie o premieră, dar o anunț pe Eliza şi pe această cale, că a ajuns în stare bună, nu s-a rupt, nu s-a întărit şi e super bună.
Felicitarea e şi ea bestială, am mirosit-o şi mirosea a acasă, a prieteni şi a tot ce îmi e dor în această perioadă, poate mai mult ca altcândva.
E primul cadou de Crăciun şi nu cred că va apuca Crăciunul, dar felicitarea a ajuns deja pe raftul de Crăciun (raftul pentru că nu am decorat încă toată casa, ci doar am înșirat pe un raft decorațiunile pe care mi le-am cumpărat anul acesta) şi ştiu sigur că șirul cadourilor va continua şi mâine şi în toate zilele astea.
Abia aștept sa deschid cutia cu maimuțe, să decorez casa şi să montez bradul.
La mine a venit primul Moş Crăciun. Vă doresc să ajungă şi la voi la fel de dulce şi de bun!!!
Raluca

Târgul de Crăciun aproape perfect - Trier Christmas Market

La Trier am plecat cumva împărțită între experiențele anterioare şi ceea ce citisem pe internet. Piața de Crăciun din Trier este cea mai veche din Germania, pentru simplul motiv că Trier este unul dintre cele mai vechi orașe din Germania, deci nu avea cum să mă dezamăgească. Din păcate, şi acesta poate fi un sfat pentru toţi cei care vor să viziteze piețele sau târgurile de Crăciun, spun din păcate am mers la Trier sâmbăta. Am înțeles că în week-end vin turiști din Germania, din Franța şi din Belgia şi piețele tradiționale se transformă într-unele comerciale. Prețurile urcă, aglomerația e mare, necivilizaţia şi mai mare. Şi tind să cred că aşa este pentru că Târgul de Crăciun din Luxemburg, de altfel foarte cochet şi mai puţin vizitat în timpul săptămânii, în week-end se umple de lume. 

Să vă lămuresc de la început de ce am zis aproape perfect. Pentru că deşi am găsit şi decorațiuni şi mâncare şi dulciuri şi vin fiert bun, prețurile erau enorme. 23 de euro pentru o decorațiune din lemn pentru bradul de Crăciun mi se pare enorm sau 70 de euro pentru un spărgător de nuci de 10 cm, iarăși enorm. Aşa cum probabil știți deja eu voiam decorațiuni de brad şi mai puţin vin şi mâncare, dar ca un târg să fie complet trebuie totuși să existe şi mâncare şi vin fiert. La mâncare şi băutură prețurile nu mi s-au părut mai mari decât în alte părți. 

Aceasta este doar o parte din Târgul de Crăciun de la Trier. Sunt cumva două pieţe legate între ele. Sper deosebire de Saarbruken, Târgul din Trier a fost foarte ușor de găsit. Am parcat în centru într-o parcare subterană şi de acolo pe o stradă pietonală nu aveam cum să ratăm târgul. Deşi recunosc am avut şi un ghid local, care ştia târgul şi care ne-a dus la cele mai faine căsuțe, din cele 95 existente. 

Aceasta capră cu doi iezi se mişca. De fapt toate căsuțele nu erau doar din lemn decorate cu brazi, aveau tot felul de figurine, tot felul de desene. Erau interesante şi doar de privit. 

Catedrala din Trier.

Trebuie să vă spun că e a doua oară când mergem în Trier şi de fiecare dată am stat la o coadă enormă la intrarea în oraş şi de fiecare dată ne-a prins ploaia. Aşa şi sâmbătă, dar după o ploaie torențială a ieşit soarele şi a luminat foarte frumos catedrala. 

Aşa de plin era târgul. Îmi place faţa tipului, cred că şi în Germania sunt unii care cred că le ei sufletul, dacă le faci o poză :) 

Genul acesta de căsuță, l-am găsit şi în Saarbrucken şi în Luxemburg şi în alte târguri. Am găsit din păcate doar denumirea în engleză: angel chimes 

O căsuţă pe care tocmai aterizase Moş Crăciun 

Eu şi prietenul meu, Spărgătorul de Nuci  

Noi doi în mijlocul târgului din Trier cu căni de vin fiert. Când termin de vizitat târgurile vă arat colecția mea de căni :) 

Câteva standuri cu decorațiuni, turtă dulce sau bomboane (aveau 5 tipuri de bomboane cu lemn dulce). Decorațiunile din centru sunt cele care mi s-au părut scumpe, între 13 şi 30 de euro :(

Târgul pe înserat.

Pe lângă vin fiert am mâncat un fel de clătite din cartofi, cică şi ele tradiționale. Cam uleioase mi s-au părut dar probabil datorită lor vinul fiert nu şi-a făcut efectul asupra mea. 

La final am lăsat această casă. Mi se pare super. Era plin Trierul de astfel de case. 

De fapt m-a convins orașul acesta că merită o vizită amănunțită. Vă spun doar că a fost fondat în anul 16 îH, iar în timpul lui Cezar se numea Augusta Treverorum, fiind capitala provinciei ce se întindea până la Atlantic şi până în Maroc... 

Raluca

Raluca şi mascotele

M-am prins ieri în timp ce selectam pozele pentru postarea despre târgul de Crăciun de la Trier că mie îmi place să fac poze cu mascote. Nu că îmi place, da văd că am o grămadă de astfel de poze. Să o luăm cronologic.

În 2010 la Prater în Viena l-am aşteptat pe Alin să se dea în diferite jucării alături de acest claun :) 

În acest an pe 9 mai s-a organizat Ziua Europei la Dublin la care a participat şi România. Când să plec am văzut la intrare mascotele Campionatului de fotbal din Polonia. Nu am ratat o poză. 

Prietenul meu, în mărime naturală. L-am găsit în cel mai frumos magazin de păpuși din Dublin, dintr-unul dintre cele mai cochete mall-uri din Dublin

Tot în Irlanda, la Dalkey l-am găsit pe ursul polar din reclama de la Coca Cola. Evident l-am tras de nas şi apoi m-am tras în poză. 

Într-unul dintre cele mai mari mall-uri pe care l-am văzut în viaţa mea, la Blanchardstown. Într-o zi de vară am găsit dinozaurul din imagine. Era mov cu picățele, aproape că era de neratat :)  

Am ajuns în Luxemburg şi a trebuit să mergem la Ikea, doar că dimineaţa prietena mea postase pe facebook o poză cu o pălărie identică. Puteam să ratez momentul? 

La Târgul de Crăciun din Trier l-am găsit pe Spărgătorul de Nuci. E un personaj tradițional în Germania, am să vă povestesc pe larg despre el şi despre alte tradiții întâlnite aici.  

La Piaţa de Crăciun din Luxemburg, într-un colț l-am găsit pe Omul de zăpadă. Vreo 5 oameni s-au oprit să putem noi face această poză, apoi au făcut şi ei poze cu Omul de zăpadă :)

Un personaj, ce reprezintă o firmă de panificație din Luxemburg, ce a participat la Parada de Crăciun din Luxemburg. L-am întâlnit când ne îndreptam spre parcare...evident l-am tras în poză :)

Asta e până acum.

Sper că v-am descrețit frunțile pentru toată săptămâna. 

Vă urez să trăiți săptămâna aceasta la maximum!!!

Raluca

Tradiţii de Crăciun

Trăim într-o vreme tare nebună, când ce era sfânt pentru părinții noştri sau pentru strămoșii noştri acum e luat în derâdere. Suntem prea mari pentru a mai merge cu colindul. Suntem prea deștepți pentru o urătură tradițională.  Mai ştiţi voi ce e ăla buhai?
Eu mi-am petrecut copilăria în comunism. Ştiu de Moş Gerilă şi încă mai cred că portocalele apar doar de Crăciun. Poate nu eram lăsaţi să ne mai accesăm tradițiile, dar ştiu sigur că fiecare casă, fiecare familie şi-a creat mica ei tradiţie. Astfel, de pe facebook, (că doar de unde altundeva?) am aflat că cei mai mulţi îşi împodobesc bradul pe 24 decembrie, de Ajun. Tot atunci vine şi Moş Crăciun. La români nu am văzut ca la americani, de exemplu, să deschidă cadourile de la Moş Crăciun pe 25 decembrie, dar nici să îi lase moșului lapte şi prăjituri.
Tradiţiile româneşti mă atrag, numai că totdeauna am spus că sunt prea mică, apoi prea mare să merg cu colindul sau cu steaua. Spre rușinea mea nu am mers niciodată cu colindul ca prietenii mei. Nu ştiu acum, dar când eram eu mică veneau colindători aproape toată seara de Ajun. Cu Steaua sau cu Pluguşorul nici nu mai zic.
Acasă am o carte în care sunt descrise în amănunt toate aceste obiceiuri şi tradiţii, numai că e acasă, aşa că am să încerc, cu ajutorul Domnului Google să vă descriu câteva obiceiuri românești autentice. Mai ales noi românii din străinătate suntem atraşi de tot ce nu putem avea :)
Din păcate în orice carte veţi găsi că prima tradiţie e Ignatul :(. Eu nu mănânc porc oricum, dar cred că tradiţia asta s-a păstrat printre români, cu sfinţenie :).
Apoi vine Colindul, fără miştouri de genul Hruşcă e tatăl colindelor, omul cu ler (chiar ce e aia ler?), românii au colinde foarte frumoase, însă extrem de triste. Cei care merg cu colindul se presupune că vestesc Naşterea Domnului, aşadar colindele sunt mai mult religioase în România şi mai puţin pe bază de clopoței şi brazi şi Moş Crăciun.
Undeva tot de Crăciun este tradiționala Împodobire a bradului. Nu zâmbiţi că cică e chiar tradițională.  La început brazii erau împodobiţi cu fructe şi dulciuri, în România obiceiul acesta a apărut în secoul XIX, deci destul de recent, aş spune eu.
Tot de Crăciun se merge cu Capra. În vechime cei care mergeau cu Capra le urau celor vizitaţi ca anul care vine să fie unul bun în ceea ce priveşte animalele.
Şi tot de Crăciun se merge cu Steaua. E un obicei cu tentă religioasă, e legat de steaua care a vestit Nașterea Domnului celor Trei Magi de la Răsărit.
Aproape de Revelion se merge cu Pluguşorul. Nu cred că e poezie mai cunoscută decât Pluguşorul acesta. În general e o urătură de an nou bun, de recolte bogate.
Că tot vorbirăm de Urătură, în Moldova sau poate doar în Iaşi, Pluguşorul e Urătura. "Mergi cu uratul?" trebuie să vă sune cunoscută întrebarea asta :)
Ultimul, dar nu cel din urmă, obicei este Sorcova. Dacă gazdelor li s-a urat să le fie recoltele bogate şi animalele sănătoase, Sorcova urează sănătate, bogăţie şi prosperitate.
Acestea sunt obiceiuri românești din perioada Crăciunului pe care le moștenim de la moși strămoși şi care mi-ar plăcea să nu se piardă. 
Legat de poza care ilustrează acest articol, tot pe facebook e o vânzoleală acum, o competiție dacă vreţi între cei care împodobesc brazi de plastic şi ceilalți cu brazi naturali (chiar voi aţi împodobit bradul? vecinii mei au brad de aproape o săptămână şi am văzut că nu sunt singurii). Eu mi-am expus părerile, dar  mi se pare că e dreptul fiecăruia să aleagă. Nu ştiu de ce în ultima vreme în România nu se mai acceptă opinia celuilalt. Se ajunge până la jigniri între cele două tabere, fiecare fiind convins că are dreptate şi trebuie să îl convertească pe celălalt. Sper ca măcar perioada sărbătorilor să îi mai îmbuneze pe români.
Aşadar dragilor vă urez de pe acum un Week-end liniştit alături de cei dragi!!!
Raluca

Speranța de a mă întoarce în România se micșorează pe zi ce trece

Când am participat la prima întâlnire cu românii din Irlanda toţi mi-au pus întrebarea: ai venit aici să rămâi sau te vei întoarce în România? Atunci am glumit că oamenii nu vor să se încurce cu alți români care vor sta o perioadă scurtă în Irlanda, nu vor să îşi pună speranțele, să lege prietenii, ca totul mai apoi să continuie pe Skype. Mi se părea o prostie, sincer, dar oamenii ăia aveau dreptate. Pe unii i-am dezamăgit, dar mai toţi mi-au înțeles motivele de a pleca din Irlanda. Revenind la întrebare, o bună bucată de vreme nu am știut ce să răspund. Îmi era dor de România mea, de părinții mei şi prietenii mei şi colegii mei şi lucrurile familiare mie care totdeauna vor însemna România mea. Pe de altă parte eram fascinată la propriu de ce vedeam zi de zi în Irlanda, de civilizație, de modul frumos în care au rezolvat probleme cu care se confruntă România de 20 de ani şi vă reamintesc că în urmă cu aproximativ 10 ani între Irlanda şi Irlanda de Nord treceai cu pușca la tâmplă, ba un român venit în Dublin acum 20 de ani ne povestea că prin centru se circula cu căruța, ba târgul de cai din centru a fost închis acum doi ani. Piața mare şi frumoasă care a rămas în locul lui nu aduce cu nimic din ce era acolo în urmă cu doi ani. Eram indecisă. Ăsta trebuie să fie cuvântul, oricât de urât sună el.
Apoi nu ştiu cum şi de ce, am decis că vreau înapoi în România. Că vreau să îmi vorbesc limba, că vreau să am căsuța mea pe un deal al Iașului, că vreau să îmi am prietenii şi colegii şi evident părinții alături. E frumos, prea frumos chiar, în străinătate, da eu vreau acasă. Acesta este scopul pe care mi-l mențin şi zilele astea, mai ales că mutarea în Belgia m-a convins că lucrurile în România nu sunt chiar de netrăit.
Însă în ultima săptămână de câte ori deschid facebook-ul mă trântește pe spate valul de ştiri proaste, realitatea din România. O prietenă însărcinată în luna a 8-a întreabă cum e cu nașterile la o Maternitate din Bucureşti. Şi a aflat: cât sunt șpăgile şi cui trebuie să i le dea, cât trebuie să dea ca, copilul să îi fie adus în cameră, cât trebuie să dea să primească o rezervă cu două paturi, cât trebuie să dea ca în acea rezervă să poată veni şi soțul ei, ce trebuie să îşi aducă de acasă să nu plece atât ea cât şi copilul cu boli. M-am crucit, nu mai spun că săraca aproape că plângea în mesajele pe care le-am schimbat după, nu mai voia să nască şi o înțeleg perfect. Ce m-a nemulțumit e delăsarea, comentariile de genul îndură acum că pleci cu o minune din spital sau îndură acum că în doi ani uiţi şi faci altul. Nu dragilor, nu îndură nimic. Minunea e a ta şi o iei acasă indiferent de condițiile din spital, da nu ar fi mai bine ca o minune să nu fie umbrită de condițiile din spital?
Apoi, tot pe facebook, o prietena îmi arată un afiș al Operei Române din Iaşi renovată şi redeschisă de curând. Nu ştiu exact da parca era ceva de Andrei Şerban. Îmi spune că va fi super, se ducea să îşi ia bilete, ca omul normal de la Agenția Teatrală, aia de la cub. Două ore mai târziu vine şi îmi spune că toate spectacolele sunt vândute. Măi să fie. Toate, toate? Toate până în martie. Bun Andrei Șerban ăsta şi da e o fiţă să mergi la Operă, da nu cred că ieșenii care se îmbulzeau la inaugurarea Palasului vor acum la operă. Vin totuși şi eu din Iaşi, hai să fim serioși, nu s-au culturalizat acu cu toţii.  Apoi am aflat. Ai o pilă bună, ai bilete la operă. Cum? Aşa cum aţi auzit. Biletele la operă se dau pe pile. Mi s-a făcut pielea de găină, iar revolta era în gât gata să iasă afară, noroc că vecinii mei nu ştiu înjurăturile în română.
Păi din cauza sistemului ăsta de pile am plecat eu din România. Din cauza faptului că nu ştiam să merg cu sutele în buzunar şi să le plasez cui trebuie, eu dădeam șpagă în văzul lumii, eu eram cu gura mare...
Şi brusc mi-am amintit, ca şi cum un văl s-ar fi luat de pe ochii mei şi traiul frumos în România mea e dur amenințat de traiul din România lor, în care eu nu mai am loc, în care eu nu ştiu să îmi fac loc.
Pentru ca eu (sau oricare alt român din străinătate) să mă întorc e o singura variantă: să am bani de să plătesc să nu văd lucrurile astea. Să găsesc un om cu pile şi să îl plătesc să am şi bilete la operă şi să nasc unde trebuie şi cum trebuie şi eventual să nu mă îmbolnăvesc şi să îmi facă diferite acte... Păi dragilor eu (sau oricare alt român din străinătate) nu mă pot întoarce în România pentru că nu îmi ajung anii de muncă cinstită într-o ţară civilizată, ca să trăiesc civilizat în România.
Raluca

Târgurile de Crăciun din Stainfort şi Luxemburg

Aşa cum promiteam nu am mai mers pe autostradă în drum spre Luxemburg şi am găsit un târg de Crăciun, cat de tradițional poate fi un Târg de Crăciun din această regiune, care vă amintesc nu e în Germania ci în Luxemburg. Mie sincer mi-a plăcut mai mult decât cel de la Saarbruken, dar nu pot să le compar pentru că e ca şi cum aş compara mere cu pere.
Târgul de Crăciun din Stainfort era unul micuţ, cu maximum 12 căsuţe în care se vindeau decorațiuni (fericirea mea), dar se vindeau şi d'ale gurii. Se vedea că era un târg mic, toată lumea se cunoștea cu toată lumea, copii jucau prinsa printre picioarele noastre, tarabele cu decorațiuni aparțineau celor din sat, oamenii se salutau, iar toată atmosfera mi-a plăcut enorm.

Ce m-a surprins e că deşi aşa cum am spus probabil că organizatorii nu se așteptau la vizitatori, parcarea era aproape şi era accesibilă, adică până şi noi ne-am prins unde putem parca. Asa arăta piața din apropierea parcării 

Acestea sunt standurile

Cam aşa arăta în interior. Pentru că nu mergeam pregătită să fac poze aveam doar aparatul mic la mine, iar pe întuneric e tot ce poate să scoată :)

Pe de altă parte, în Luxemburg am fost şi eu încântată de ce am găsit. Nu ştiu câți dintre voi ştiu orașul,  nici eu nu îl ştiu, dar sunt mai multe târguri de Crăciun. În postarea anterioară am fotografiat târgul de la Place d'Armes, care era şi acum deschis, dar unde nu am mai mers pentru că mi s-a părut foarte fain târgul din Place de la Constitution. Am găsit tot ce am avut nevoie şi decorațiuni şi vin fiert şi supă gulaş şi mai ales kurtos colac, alături de românii noştri. M-am bucurat că i-am văzut şi că aveau succes şi că luxemburghezii mâncau ceva românesc, chiar dacă nu e tocmai tradițional românesc. Mi-a plăcut explicația de pe căsuța cu colaci în care nu se vorbea de Transilvania sau Valahia, cum am văzut în Italia şi Austria, ci despre România. Kurtos colac era descris ca fiind din România, chiar dacă într-o parte aveau şi o plăcută cu dolce di Transilvania, mi s-a părut a fi italiană, numai limba asta nu o vorbesc cei din Luxemburg :)

Aşa arăta târgul de departe, asta pentru cei care au mai trecut prin Luxemburg, poate îşi dau seama exact unde este

Cu o supa gulaș şi cu vinul fiert şi evident cu Dea care s-a așezat peste tot şi a trebuit spălată în aceeaşi seară 

Cănuțele de vin fiert şi Kurtos colac 

Cănile de la toate târgurile pe unde am fost pot fi luate acasă. Costă un euro sau cel mult doi. De la Saarbruken mi-am luat două, dar la Luxemburg numai în acest târg erau trei feluri aşa că panicată nu mi-am luat nici o cană. Poate mai ajungem totuși :)

Moş Crăciun la un vin fiert 

Căsuţa cu Kurtos colac 

Una dintre căsuţele cu vin fiert 

Pub-ul irlandez

Nu aveau Guinness ci cafea irlandeză şi Jameson. 

Chiar trebuie să vă spun că am băut Winter Jack şi mi se pare o maaaaare porcărie. Nu aruncați cu pietre pentru că în primul rând nu îmi plac băuturile alcoolice, deci gustul meu e neantrenat, iar în al doilea rând eu am băut un păhărel cu frișcă. Nu ştiu dacă fix combinația asta e cea norocoasă... Era grețos de-a dreptul.

Căsuțele cu decorațiuni şi mâncare. Din păcate oricât de pornită aş fi fost nu mi-am luat nimic. Tot văd pe facebook poze de la târgurile din Germania unde se găsesc nişte jucării din lemn. Am văzut şi eu la târgul din Stainfort, dar nu m-au prea atras, plus că erau şi foarte scumpe.

Tot aştept un târg din Germania 

Aşa arată târgul din stradă

Deocamdată pot spune că pentru o săptămână pofta mea de târguri a fost satisfăcută. 

Dacă mai ajung undeva vă mai spun :)

Raluca