Eu recunosc până acum vreo trei ani nu trimiteam. Parțial şi din cauza poștei române cu ajutorul căreia scrisorile făceau vreo două săptămâni între două străzi din Iaşi. Nu mai spun de vederi trimise de pe la mare sau din diverse destinații care nu au mai ajuns sau au ajuns selectiv, habar nu am pe ce criterii.
Aşa a încolțit în capul meu că Poșta Română nu e de încredere. Deci foarte mulţi ani dacă aveam vreo intenție să trimit ceva prin poștă, numai mutra acră a doamnei de la ghişeu, numai așteptarea la acelaşi ghişeu şi faptul că nu aveam garanția că vor ajunge la destinație m-au făcut să nu mai trimit nimic. Nici vara, nici iarna.
La un moment dat am primit diverse chestii prin poșta română şi am observat că s-a schimbat ceva, ceva. Doamna de la ghişeu încerca să zâmbească, ba chiar ştiu că într-un an de sărbători mi-a dat un colet deşi nu aveam adresa stabilă în Bucureşti, înscrisă pe buletin. Parcă nu îmi mai era frică de trimis diverse prin poștă. M-am şi învățat să fac pachete, unde să scriu destinatarul şi unde expeditorul...
Nu mai spun că în Irlanda poșta era exemplară. Pachetele veneau întâi acasă, dacă nu erai găsit ţi se lăsa o adresă cu oficiul poștal de unde le poți ridica. Plus că puteai să urmărești traseul pachetului pe un site (am văzut că s-a introdus şi în România).
Orice îndoială mi s-a spulberat când năucă de cap după mutarea în Arlonia am trimis acte importante la legalizat şi tradus în România fără numele destinatarului şi fără cod poștal. Am stat cu inima strânsă, dar surprinzător scrisoarea a ajuns în trei zile, intactă. Apoi tot în trei zile aveam actele înapoi. Păi dacă e pe aşa, o felicitare cu siguranță ajunge. Aşa că vederi am început să retrimit de vreo trei ani şi felicitări de Crăciun de vreo doi. În Dublin era o adevărată artă să scrii şi să trimiți felicitări. Rafturi întregi, pe diferite teme. Irlandezii îşi trimit felicitări şi dacă iau o notă bună la un examen şi dacă a împlinit pisica o venerabilă vârstă. Au practic felicitări pentru orice.În Arlonia e mai slăbuț cu felicitările, dar cum Crăciunul e o sărbătoare destul de mare, oferta e variată.
Aşadar voi trimiteți sau primiți felicitări de Crăciun? Dacă v-ar plăcea şi nu aţi făcut-o deja, fugiţi repede la poştă. Poate nu vor ajunge de Crăciun, dar când vor ajunge vor pune un zâmbet pe faţa celor care le vor primi :)
Raluca
8 comments:
eu trebuie sa recunosc ca nu trimit! nu am trimis niciodata nici o felicitare! de primit am primit cateva...
Nu imi place
Si aici este la fel cu pachetele, vin mai intai acasa, iar daca nu esti, iti lasa o hartie in cutia postala si mergi a doua zi la oficiul de care apartii si-l ridici. Uneori mai vine si urmatoare dimineata acasa...Noi comandam multe chestii pe net, carti, aparatura...n-am avut niciodata probleme cu posta de aici. Nici cu cea romana, am trimis colete si in tara si am primit.
Felicitari eu nu prea trimit, dar in schimb trimit vederi din vacante. Am observat ca si multi oameni de aici au un obicei sa trimita carti postale.
Anii trecuți scriam. Îmi place acest obicei.
La o tură de trimis felicitări prin Poșta Română nu am găsit timbre.
Anul ăsta am studiat modelele de felicitări din librării și supermarketuri. Mi-ar fi plăcut să scriu vreo două dar gândul timbrelor mi-a ucis pasiunea.
Alice am observat ca multa lume nu trimite. O fi un obicei de prin vest, dar depinde de optiunea fiecaruia. Eu am inceput sa trimit tocmai pentru ca primeam si ma simteam prost ca nu trimiteam inapoi...
Da Larisa mi se pare o imbunatatire substantiala asta cu primitul pachetelor prin posta acasa. Din pacate in Romania astept un colet care cica ajunge in doua zile de o saptamana, si asta prin curier. Oare cand vor ajunge si in Romania serviciile la fel ca in alte tari?
Si eu trimit vederi. Din pacate in ultimul an nu prea am mai calatorit, iar de la iesirile de week-end nu imi vine sa trimit vederi :( Da poate Anul Nou aduce cu el si mai multe calatorii :)
Corina cum sa nu gasesti timbre la posta? E un pic absurd. Daca nu aveau timbre mai functiona posta respectiva? Foarte ciudat.
Aici am patit o intamplare faina ca eu inteleg franceza, da nu pot sa o vorbesc. Abia silabisesc doua vorbe. Si m-am dus la posta sa pun niste scrisori si le spun ca vreau sa ajunga repede. Si mi s-a parut ca m-au inteles. Numai ca ei se ofereau sa imi vanda 10 timbre in loc de 6 cat aveam eu nevoie pentru ca erau mai ieftine, si tot ziceau cheap. Si eu ziceam, nu cheam, scump sa ajunga mai repede :))
Pana la urma ne-am lamurit cand au zis timbre in franceza :)
Eu zic sa nu renunti la obiceiul de a trimite felicitari doar din cauza Postei. Poate au invatat lectia si si-au facut stocul de timbre :)
Chiar nu stiu cum mai e in Romania, da in Irlanda si Belgia timbrele sunt adezive, nu mai trebuie sa le umezesti pentru a le lipi. Mi s-a parut interesant, desi cam distruge ideea de colectie de timbre :)
Și funcționara de la poștă era jenată, dar așa s-a întâmplat...Poșta Română nu avea timbre.
Asta s-a întâmplat înainte de Paști. Am făcut un efort să ajung la poștă pentru că aveam o perioadă foarte aglomerată.
Am fost dezamăgită, dar mai dezamăgite cred că au fost mătușile și unchii care așteptau felicitările pentru că eram una care respecta acest obicei cu sfințenie. Le-am explicat la telefon.
Timbrele sunt tot pe stilul cu umezit și apoi lipit. De sărbători sunt tematice, colorate și bine realizate.
Aha deci cei care inca mai fac colectie de timbre in Romania nu sunt dezamagiti, cum ar fi daca ar vedea lipitorile care se gasesc pe aici :)
Asta cu Posta Romana nu are timbre e epocala :))
Post a Comment