Mai ştiţi voi pe vremuri clasele sociale? Cred că de fapt unii dintre cititorii acestui blog nici nu ştiu prea bine când a fost Revoluția şi ce s-a întâmplat după, iar Ceauşescu e doar un capitol în cartea de istorie. Ei atunci să fii intelectual era o treabă, nu totdeauna bună, dar să fii muncitor era de la excelent în sus. Clădeai alături de colegii de echipă viitorul luminos al Patriei Mumă condusă evident de Ceauşescu tatăl. Aşa era atunci, acum, mai ales pe criză, nu mai strâmbă nici intelectualul la a fi muncitor pe banii potriviți, şi nu mai e o competiție între cele două.
Ei acum nu ştiu dacă ați cunoscut fenomenul IKEA (pe bune că în România mobilă mai bună şi mai diversă nu găsești, lăsați Mobexpert şi Elvilla sau mai ştiu eu ce că sunt frecții la picior de lemn, mulţi bani pentru firmă şi calitate din părți), dar pentru cei care închiriază mi se pare locul potrivit de unde să cumpere mobilă ieftină şi trainică.
Le-aţi văzut cataloagele, le cunoașteți ofertele, au produse ok în proporția preţ-calitate. Ce poate nu aţi văzut e cum oameni cu doctorate nu reușeau să descifreze un pliant din ală de te ghidează cum să montezi un anume lucru. Sau cum lipsește vreo gaură şi cauți să vezi exact ce trebuie să faci. Sau cum rămân prea multe piese sau prea puține. Sau cum chestiile alea din lemn striate care ţin loc de șuruburi nu intră unde trebuie sau cum trebuie. Sau cum șurubelnițele de la IKEA nu intră în șuruburile de la IKEA. E o adevărată scenetă să vezi la 12 noaptea doi oameni cum învârt o bucată de canapea pe care nu se prind cum să o lipească de cealaltă bucată ca să poată dormi noaptea...
E de-a râsul-plânsul...
Eu mi-am cumpărat ciocan şi când nu intră ceva perfect îi ard una. Îmi pare rău da la trei scaune m-am chinuit două ore, tot nu se potriveau cum trebuie. Al patrulea a mers ca uns, da până acolo... buricele degetelor mele dureau mai ceva ca bătăturile provocate de pantofi, erau roșii şi umflate. Da le-am dovedit. Acum am masă cu patru scaune în bucătărie? Am.
Eu ziceam că treburile astea se întâmplă în România, unde oamenii sunt mai delăsători, mai constată că respectivul șurub le trebuie acasă, mai uită să lărgească un orificiu să intre exact șurubul care trebuie, mai uită să facă un filet de să întorci șurubul cu patentul (chiar de ce or fi insistat ăștia de la IKEA să facă propriile șuruburi şi șurubelnițe? la o canapea, două mese şi patru scaune am un sertar de șurubelnițe IKEA de toate mărimile), mai pun sau mai scot o piesă... dar nu. Şi în Belgia-Luxemburg e fix la fel.
De fapt cred că prin mutarea asta cineva a vrut să îmi demonstreze că românii, pe care recunosc îi discreditam, sunt de fapt nişte oameni normali şi că se poate şi mai departe şi mai rău, prea eram eu mulțumită de irlandezi şi prea îi lăudam. Dar despre asta într-o postare separată, pentru că m-a sfătuit cineva să nu critic decât la măcar o lună de stat în această zonă :)
Raluca
P.S. Ea este masa, cu scaunele care mi-au mâncat o jumătate de zi. Da nu-i frumușică?
2 comments:
Draga Raluca,
Postarea asta are haz, iar eu am savurat-o cu placere.
Am vazut cateva cataloage Ikea, foarte interesante si tentante produsele lor. Am descoperit aceste produse prea tarziu, cand orice achizitie ar fi fost un surplus de mobilier in casa.
O poveste asemanatoare cu un asamblat de canapea am mai auzit si tot asa haios povestita. Pe semne ca produsul final a fost la nivelul asteptarilor cumparatorilor chiar daca schemele erau in stil olandezo-suedez. Cumparatorii de Ikea par a fi oameni cu simtul umorului. Cand eram eu in scoala profa de mate zicea ca elevii buni se incurca la problemele simple. Asa ca pot sa ii inteleg pe cei cu doctorate.
Masa si scaunele de bucatarie arata foarte bine, sa le stapaniti sanatosi.
Ai povestit la un moment dat de gradina, ca vrei sa o amenajezi dar nu sti cat timp vei sta in Belgia. Eu daca as fi in locul tau, as incerca o amenajare sumara din cateva lucruri care mi-ar face placere sa le vad zi de zi. De exemplu: o banca din lemn, cateva jardiniere, casute pentru pasarele. Lucruri cu care sa nu incarci proprietarul la plecare si pe care poti sa le oferi altor iubitori de gradinarit si bricolat.
Eu sunt de parere ca trebuie sa cheltuim banii ca sa ne simtim bine si nu trebuie sa pastram toate lucrurile cumparate cand ne mutam in alta parte.
Astept sa vad planul tau de amenajare a gradinii si ceva special pentru Dea.
Pa!
Noi am cumparat prima data de la Ikea cand abia ajunsese in Romania, ne mutasem si ne trebuia mobila. Ikea era noua ne-am luat tot ce ne-a trebuit de acolo. Stiam de la prietenii mei din strainatate ca e mobila mai ieftina, deci nu o calitate foarte buna, si trainica. Bine si la Ikea daca vrei lemn masiv platesti pretul pentru lemn masiv, da pentru ce am avut si avem nevoie noi e super.
Faza a fost ca nu am pus prea mare pret pe Ikea asta pana nu a trebuit sa cumparam o canapea pentru camera mea din Iasi. Cred ca vreo patru week-end-uri am batut toate magazinele cu canapele si alea traditionale din Iasi si Mobexpert si Elvila si ce o mai fi in Iasi, nu am gasit o canapea simpla cu husa ce se poate spala. Pana la urma au cumparat parintii mei o canapea urata, scumpa si proasta pentru ca nu mai aveam pe ce dormi cand ajungeam acasa. E o monstozitate cu niste gauri in care intra cotierele cu o gramada de perne care ii iau din lungime... Mi-as fi dorit atunci sa existe o Ikea si in Iasi sau sa pot aduce mobilierul din Bucuresti.
Cu gradina chiar nu stiu, ma tenteaza fantastic sa plantez doar maci si in rest sa o las asa. Imi voi cumpara si un balansoar, iar Alin vrea un gratar si cam asta va fi. Daca vom gasi un mobilier ieftin de gradina, sa aiba si Dea canapeluta ei va fi ok, daca nu, nu.
Asa cum ziceam nu stiu cat vom sta aici sau in casa asta si nu as vrea sa ma apuc de decorat pentru altii :)
Deci nu va fi cine stie ce amenajare. Ma intreb daca aici gasesc jardiniere cu flori din alea rosii ca in Romania? daca sunt imi iau vreo doua pentru balconasul pe care il avem atasat de casa. Si asta va fi :)
Multumesc mult
Post a Comment