Letters from Father Christmas

Dragilor fără să vreau am dat peste o carte despre care nici măcar nu ştiam că există, dar vă asigur că e o carte specială, în ton cu starea mea de sărbători. Şi pentru că nu sunt rea am căutat echivalentul în România, cartea s-a publicat şi în română, e cam scumpă, iar primul link l-am gasit aici. Voi puteţi să căutaţi, poate o găsiţi mai ieftină.
Aşadar eu îl ştiam pe Tolkien de la Lord of the Rings şi acum chiar că se lansează şi Hobitul, le-am citit pe toate, ba chiar şi o altă carte ciudăţică, dar de cartea asta habar nu aveam.
Pe scurt e aşa: J.R.R. Tolkien le-a scris timp de peste 20 de ani, celor patru copii ai săi scrisori de la Moş Crăciun. Scrisorile erau scrise într-un anume fel, erau însoţite de desene şi povesteau aventurile lui Moş Crăciun şi ale ajutorului său, Ursul Polar, la Polul Nord. Moş Crăciun cam dădea vina pe urs când treaba nu mergea bine. Cu timpul învață şi ursul să scrie şi pune şi el câte o frază sau două, iar într-un an a scris chiar el scrisoarea în locul Moşului. Scrisorile erau timbrate, iar copii chiar credeau că vin de la Moş Crăciun. Bine veţi întreba: da 20 de ani copii ăia nu s-au prins? Faza e că având patru copii de vârste diferite, prima scrisoare i-a fost adresată primului născut şi singurul de la acel moment, John, iar ultima celei mai mici Priscilla. Mie mi se pare un gest foarte frumos şi mă bucur că am apucat să cumpăr cartea în engleză, cu poze chiar ale scrisorilor scrise de Tolkien.
Acum cum am cumpărat cartea e o altă poveste. Noi ar fi trebuit să mergem în week-end la Bruxelles, dar a nins, ne-am schimbat cauciucurile abia sâmbăta, plus că eu sunt răcită bocnă, deci deşi am fi vrut să mergem nu s-a putut. În plan pentru Bruxelles era să trec pe la o librărie cu cărți în engleză. Îmi notasem două adrese, trebuia cumva să ajung la una dintre ele. Cum nu am ajuns la Bruxelles, week-end-ul nostru a fost unul tipic, cumpărături sâmbăta, prin casă duminică. Însă sâmbătă că tot plecasem de acasă mai toată ziua am zis să tragem o fugă la Târgul de Crăciun din Luxemburg (a fost frumos, va povestesc maine). Şi pe drum Alin a vrut musai să îmi arate un drum care e paralel cu autostrada, că aici a nins şi respectivul drum trece prin pădure, în fine şi când tocmai ce drumul intra din nou în civilizație, cu coada ochiului am zărit Little Britain, o denumire ce îmi era familiară de când căutam eu librării cu cărți în engleză. Ne-am întors din drum şi am dat chiar peste un magazin destinat englezilor ce trăiesc în Luxemburg. Cam cum e Alimentara Moldova în Dublin. Şi pe lângă ceaiuri, budincă de Crăciun, decorațiuni, lumânări, aproape jumătate de magazin e de fapt librărie. Nu vă spun eram în al nouălea cer. Faza e că nu sunt așezate cărțile pe domenii şi m-am plimbat printre rafturi, da nu puteam să citesc chiar toate cotoarele. Aşa că mi-a atras atenția o carte pe care voiam să o comand pe amazon: Nigella Bites, despre Nigella v-am povestit aici. Şi când mergeam să plătesc mi-a atras atenția numele Tolkien şi am luat cartea fără să mă gândesc prea mult. Nu ştiu de ce cărțile mi s-au părut mai ieftine decât în Dublin, da cred că doar mi s-a părut.
Evident că ar trebui să am mai multă experiență să mă apuc de rețetele din cartea Nigellei, dar am ochit vreo două, însă cartea lui Tolkien am citit-o pe nerăsuflate. E una dintre cărţile pe care e bine să le ai într-o casă, fie şi numai pentru a te minuna, a câta oară, de geniul lui Tolkien.
E deja marţi?
Săptămână bună să aveţi,
Raluca