Alegerea mobilei în funcţie de câine

Oripilați-vă cât vreţi, dar noi suntem oamenii care dorm cu câinele în pat, care se uită la TV mângâind câinele, care evident e pe canapea şi care la calculator stăm în preajma câinelui. Ăștia suntem şi nu ne mai schimbăm.
La rândul ei Dea ştie că nu are voie să ia nimic de pe masă, deşi evident şi aceasta e la nivelul ei şi ştie că nu are voie să morfolească pernele de pe canapea, pentru că evident are şi ea pernele ei.
Aşa că odată cu alegerea unei noi case şi a unei noi mobile ne-am gândit în primul rând la Dea. E suficient că trebuie să urce scările către dormitoare (dap şi casa a fost aleasă ca scările să nu fie prea abrupte, să le poată urca Dea şi să fie pline pentru că pe alea prin care poate vedea le urcă foarte greu) nu mai trebuie să depună efort să se urce şi în pat. Unde mai pui că s-ar putea lovi şi la artrita ei asta îi mai trebuie. Dea are desigur şi patul ei, pe care îl folosește. Aşa că am achiziționat cel mai jos pat din Ikea şi desigur cea mai joasă canapea pe colţ, tot din Ikea. Şi după cum vedeţi Dea le foloseşte cu plăcere :)

Să începem cu canapeaua, una dintre primele piese de mobilier pe care le-am achiziționat. Este locul ei preferat din sufragerie.

Pernele sunt ale mele, dar deja m-am obişnuit ca pernele să fie de fapt ale Deei :)

În această poză se vede şi unul dintre paturile ei, cel de sub brad. În folosește destul de des, poate fi cărat de la parter la etaj şi are şi o husa ce poate fi spălată. 50 de euro bine investiți. 

Cu urcatul scărilor seara e încă poveste lungă. Ezită, i se mai face din când în când frică pe la jumătatea lor. Câinele nostru nu a fost obişnuit cu scările. Cu toate astea s-a prins că sunt unicul mod de a ajunge în dormitor şi am surprins-o de vreo două ori coborându-le singură. 

La mijlocul scărilor aştepta să venim şi noi 

Dea mea cu o figură de "Patul acesta este al meu"

Aceasta e o poză interesantă. 

În timp ce montam noi patul (suna simplu, da nu e) Dea s-a gândit să folosească unul dintre scaunele noastre de iarba verde, pe care le-am mai folosit în timp ce mobilam casa, ca erau ușor de strâns şi de cărat.

Judecați cât vreţi  Nu am făcut concesii mari în alegerea mobilei și mi se pare ca o ajuta pe Dea. Ba chiar artrita o deranjează mai putin decât la Dublin. Putem chiar spune că ne-am şi mutat ca să îi fie câinelui bine, dar am merge prea departe :)

Săptămână plină de iubirea necondiționată a unui animăluţ, vă doresc!!!

Raluca