Dacă e marți, e dietă - 1

Dragilor vine o vreme în viața oricărei femei în care simte că trebuie să facă ceva. Unele se decolorează, altele se tund băieţeşte, altele plodesc, iar altele ţin diete.
Nu ştiu câți dintre cititorii acestui blog mă cunosc personal, dar am să exemplific.

Asa eram în 1995

 Asa am terminat facultatea

Aşa sunt acum.

De ce o fac? Din cel mai egoist motiv cu putină, pentru mine. Da e adevărat că îmi doresc să şi arat bine într-una dintre cele mai importante zile din viața mea, cel puţin după opinia unora, care va veni undeva cam în 10 luni. Da e adevărat că m-am urcat pe cântar (achiziționat de Crăciun) şi m-am crucit. Cu toate astea motivul principal sunt eu. Vreau să nu mai pierd ore întregi bătând magazinele după haine ce se așează bine pe siluete plinuțe, vreau să nu mă mai chinui prin conversație şi bună dispoziție să schimb o primă impresie ce e totdeauna rea, vreau să fiu sănătoasă.

De ce marți? Pentru că oricum sunt trei ceasuri rele, de ce să le aștept să vină şi să nu le atrag singură. Pe principiul tine-ţi dușmanii si mai aproape. Aşa că în fiecare marți mă voi cântări, iar voi veţi afla ce se mai întâmplă cu dieta. Apoi vreau să scriu despre dietă doar marţea pentru că 1. vad că dă bine să ai un serial pe blog. 2. pentru că nu vreau să ajung una dintre acele femei care dacă face ceva vorbește doar despre asta (gen: nunta, copii, dietă).

De ce acum? Sincer, de plictiseală. M-am plictisit să citesc site-uri peste site-uri cu sfaturi şi cu diete. M-am plictisit să citesc cărțile pline cu marturii ale celor care au slăbit. M-am plictisit să văd cum altele reușesc, iar eu îmi găsesc scuze. Consider că mi-am făcut temele, ştiu tot ce trebuie ştiut despre slăbitul ăsta, acum trebuie să pun în practică ceea ce ştiu. Şi ce e cel mai important, am avut 33 de ani să mă cunosc pe mine.

Cum? Asta e cea mai grea întrebare, iar un prim răspuns care îmi vine în mine: în stilul meu. Mi-am descoperit câteva lucruri pe care le fac bine, dar şi câteva la care cu siguranță greșesc. Din start vă spun că nu renunț la dulciuri. E singura mea condiție.

Sunt dispusă să merg la sală (deşi gândul mă îngrozește), sunt dispusă să beau apă (2 litri e prea mult deocamdată, dar am descoperit ca 1 litru jumătate de apă pe zi nu a omorât pe nimeni, ba mai mult e realizabil), sunt dispusă să îmi reduc porțiile de mâncare (am descoperit că ăsta e trendul în diete acum, asta şi mestecatul de 20 de ori fiecare înghițitură), sunt dispusă să mănânc 3 mese pe zi plus gustări (e o treabă dificilă, pentru că deşi acum mănânc dimineaţa măcar un biscuite, nu mănânc mai nimic toată ziua până la 6 când vine Alin). La asta cu trei mese pe zi, de la ultima mea încercare de a slăbi mi-a rămas în cap că pot înlocui orice masă cu un iaurt. Am să încerc de câte ori mi se face foame ziua să nu dau iama în biscuiții lui Alin ci să îmi deschid un iaurt. Exclud din start iaurturile cu fructe, nu îmi plac.

Deocamdată voi face mișcare în casă. Nu e sală, dar e mișcare. Mi-am cumpărat dvd-ul lui Carmen Brumă şi dacă reușesc să fac ce face ea acolo, trebuie să scad măcar câteva grame.

Am citit în diverse surse că grăsimea e o dependenţă şi se tratează ca orice dependenţă, doar că, ghinion, nu te poţi opri din mâncat, că mori. Scapi de o dependenţă, dar mori. Deci va trebui să lucrez la treaba cu mâncatul, cel puţin deocamdată.

Ca să vă scutesc de sfaturi vă spun din start, nu că nu am mai spus-o deja, nu mănânc pâine decât dacă e musai (nu sunt mofturi şi nici nu mă chinui, practic nu mai mănânc cu pâine de ani buni), nu beau băuturi acidulate (decât în oraş sau când mi se face poftă, ceea ce e destul de rar), nu mănânc după ora 8 (de cele mai multe ori) deci până la 12-1 când mă culc alimentele se pot digera (am citit că le-ar trebui 4 ore).

Deşi am spus treaba cu pâinea, am ajuns la concluzia că toate alimentele sunt bune la ceva (inclusiv dulciurile). De aceea nu voi elimina nici un aliment şi nici nu voi mânca mai mult dintr-un anumit aliment. De genul meu nu sunt cu friptanele îmbibate în ulei, deci nu asta e cauza îngrășării. Şi deşi mulţi aţi rămas fixați cu dulciurile alea, ştiu sigur că nici dulciurile nu sunt cauza. Voi ajunge şi la nişte analize, dar vor trebui să aștepte până voi ajunge în ţară, nu pentru că nu le pot face aici, ci pentru că mă simt eu confortabil să vorbesc cu cineva în limba mea.

Ce promit să fac, cel puţin în prima săptămână. Să îmi reglez mesele. Să nu mănânc seara. Să beau 1 litru jumătate de apă. Să fac mișcare pe cât posibil.

Deocamdată nu vă spun cât arată cântarul că sincer îmi e rușine. Când voi slăbi (Doamne ajută) măcar vreo 15 kg, voi începe cu siguranță să mă laud. Nu îmi pun un target, că ştiu că nu îl voi realiza. Voi face totul în stilul meu, iar dacă stilul meu nu e suficient, înseamnă că trebuie să fiu grasă o viața întreagă.

În fiecare marți voi scrie ce am mai făcut în săptămâna care a trecut. Dacă se merită voi pune şi poze. M-am gândit să vă fac părtași la suferința mea pentru că am văzut că se poartă şi în plus îmi place să scriu bloguri :)

Cam asta e. Despre dietă în fiecare marţi. În afară de marţi refuz să vorbesc despre dietă. Nu îmi place subiectul şi nu îmi plac experții în diete.

Raluca