Photo books

Dragilor nu ştiu dacă aţi intuit sau dacă mă cunoașteți personal știți şi amănuntul acesta despre mine, dar eu sunt persoana care încă mai scoate pozele pe hârtie. Da ştiu suntem într-o era digitală unde o ramă foto care a ajuns să nu mai coste chiar o avere poate stoca până la 5000 de poze pe care le rotește aleatoriu sau după o ordine prestabilită, plus pozele pot fi schimbate. Pare un accesoriu indispensabil pentru un pasionat al fotografiei ca mine, da uite că eu sunt de modă, mai veche. Mie îmi plac pozele pe foaie, de obicei mată şi de o dimensiune medie. Mi se pare că nimic nu se compară cu răsfoirea unui album de poze, deşi am avut seri memorabile în fața televizorului uitându-ne la fotografiile de vacanță ale unuia sau altuia (prietenii noştri) sau chiar ale noastre. Aveam noi o tradiție la Bucureşti, de câte ori se întorcea cineva dintr-o vacanță, eventual dintr-o destinație în care ceilalți nu puseseră nici gândul, făceam o vizionare a pozelor în paralel cu povești din excursie. Era interesant şi judecați cât vreţi, era modul nostru de a ne distra.
Revenind, deşi spun că îmi plac pozele pe hârtie, recunosc nu am mai scos pozele de prin 2009. Da au fost şi ani în care nu am fost în concediu dar cum eu fac poze la orice, oricând vă dați seama că idei de poze scoase şi de albume aveam cu carul. Acum vreun an am descoperit o șmecherie, se pot face cărți din pozele din vacanță.  Am descoperit-o pe un blog al unei tipe din America, exista şi în România, da era cam scumpă procedura. Am redescoperit-o şi în Dublin, prețul era acceptabil, da nu prea înțelegeam cum funcţionează. Evident că e şi în Belgia şi Luxemburg, iar după ce am studiat un pliant şi m-am documentat pe net, am zis că nu are ce să strice şi am încercat. Rezultatul îl vedeți în prima poză. Cică sunt două albume A4. Mie îmi par pătrate, da îmi plac, mai ales că sunt creaţia mea. De ce spun asta?
Păi procedeul e simplu. Intri pe un site, descarci un progrămel şi începi să îţi faci albumul, cu ce tip de copertă vrei tu, cu ce dimensiuni vrei tu, cu ce tip de foaie vrei tu, ba chiar şi cu ce tip de aranjare în pagină vrei tu. Eu am lăsat progrămelul să așeze singur pozele în pagină şi mi s-a părut că a făcut o treabă faină, pe care eu aş fi lungit-o o zi şi ceva şi tot nu ar fi ieşit la fel. După cum vedeți în a doua poză a ales el să pună fotografia cu obeliscul din Istanbul pe lung eliminând elementele în plus ce existau în poză.
După cum vedeți mi-am făcut două albume de încercare şi mi-am scos astfel pozele restante din 2009. Acum că am această posibilitate vreau să mai scot, am în cap un album cu toate pozele din Dublin sau unul cu toate pozele din radio sau cu Dea.
Desigur pragmaticii au citit până aici, da așteaptă prețuri. Pentru România prețurile sunt un pic cam mari, pentru Belgia sunt acceptabile. Da mă gândesc că dacă găsiţi astfel de albume în România şi prețurile sunt în funcție de realitățile din România. Eu le-am făcut la corespondentul Mega Image în Belgia, de aceea zic că e posibil să existe şi în România. Aşadar pentru un album cu 600 de poze cu copertă rigidă şi foaie satinată am dat 60 de euro. Pentru un album cu 900 de poze, aceleași copertă rigidă şi foaie satinată am dat 103 euro. Prețurile puteau să fie mai mari sau mai mici în funcție de felul în care alegi să arate albumul. De fapt plătești paginile albumului şi nu numărul de poze, dacă eşti mai zgârcit poţi îngrămădi şi câte 6 poze pe o pagină, plus că eu în unele locuri am considerat că o poză merită o pagină...
Trebuie să vă mai spun că fotografiile făcute cu telefonul sau cu un aparat nu tocmai performant nu vor ieși pe foaie ca cele făcute cu un aparat digital sau cu unul cât de cât performant, da asta probabil deja știți.
Albumele le-am făcut prin decembrie, da nu m-a ținut inima să nu vă povestesc şi vouă. Şi dacă tot v-am povestit, v-ar plăcea să scoateți pozele digitale pe foaie?
Raluca