Nu ştiu dacă vă mai amintiți de ce scriam anul trecut pe vremea Festivalului Sfântului Patrick. Dacă nu vă reamintesc aici. Anul trecut am fost voluntar la Festival şi pot spune cu inima deschisă că după acea perioadă încrederea în mine a atins cote maxime şi am realizat tot ce am realizat anul trecut. Înainte de Festival eram supărată şi bosumflată că stau în casă, că nu am prieteni, că nu îmi pot găsi un job şi dacă îl găsesc nu am permis de muncă (sună cam ca perioada prin care trec acum :D), per total eram în pragul depresiei. Ştiu pare mult spus, dar nu exagerez deloc. Nu ştiu cum, dar parcă după Festivalul Sfântului Patrick au tras la mine proiectele, am ajuns să prezint o emisiune la radio, apoi cea TV, am cunoscut o grămadă de lume, mi-am făcut prieteni. Şi poate important e şi că am văzut ce e ăla voluntariat fără să presupună copii rupți de foame prin Africa sau animale schingiuite în România.
Anul acesta am să îl consider noroc chior dacă voi ajunge în Dublin în perioada Festivalului, nu mai spun să fac şi ceva pe lângă. Dar dacă printre cititorii mei există români care se plictisesc în casă sau pur şi simplu vor să vadă Parada de aproape sau vor o experiență inedită, puteţi să vă înscrieți ca voluntar la Festival aici. Nu vă așteptați la mai mult decât am descris eu aici sau aici, şi în Irlanda e criză. Deşi citisem că în anii trecuți voluntarilor li se asigura cazarea şi chiar o diurnă, anul trecut în afară de tricouri la alegere, umbrele şi alte obiecte promoționale sau un snacks sau băuturi răcoritoare de la sponsori nu am primit nimic. Asta nu înseamna că experiența nu a fost una bună.
Raluca
No comments:
Post a Comment