Dea are două paturi şi vreo 5 pernuţe pe care le morfoleşte prin rotaţie. Mai are şi vreo 20 de jucării aduse de noi de pe unde am călătorit sau cumpărate pentru că pur şi simplu erau frumoase. Însă Dea se joacă şi acum cu o minge pe care am cumpărat-o de la Bran (mai exact Dea a furat-o dintr-o cutie a unui vânzător de la marginea drumului) şi pe care am dat 3 lei. E cea mai ieftină jucărie pe care o are şi se joacă cel mai bine cu ea. Nu e pentru că a ales-o singură, pentru că prin magazinele de câini a mai ales ea jucării şi nu se joacă cu ele.
De unde pornisem totuși, Dea are două paturi. Unul l-am cumpărat din Dublin şi e acum patul din bucătărie, celălalt l-am cumpărat din Arlon şi pentru că are mânere este cărat cu noi de la etaj la parter şi retur. Acest al doilea pat l-am botezat colacul. Şi cred că poza evidențiază acest lucru. Dea stă pe el ca pe o saltea în apă, o saltea din aia mică pe care nu te poți urca.
Am mai spus-o şi încă mai cred că e adevărat. Cei care produc lucruri pentru animalele de companie le stropesc cu ceva. Altfel nu îmi explic de ce Dea consideră din secunda 1 că lucrurile respective sunt ale ei. Doar perne avem şi noi, dar nu le morfolește. La fel pături sau saltele sau jucării. Nu se atinge de ele şi când are chef de joacă merge fix la sacul ei şi scoate de acolo ceva. Mai tot timpul e bila albastră de 3 lei :)
Sper că v-am mai îndulcit începutul de săptămână.
Raluca
No comments:
Post a Comment