Din primăvară în iarnă în doar 40 de minute

Păi dacă e să fie marţi atunci marţi va fi, cele trei ceasuri rele vor veni fie ca le cauţi tu fie că nu. Aşa se face că m-am oprit din lucru şi m-am uitat pe geam. Era călduţ, era un pic de soare, deşi dimineaţă a plouat, aşa că am decis să merg cu Dea la plimbare. Cât de rău putea fi?
M-am îmbrăcat cât de gros, dar în acelaşi timp lejer, am putut, i-am pus zgarda şi am plecat. La capătul străzii este o pasarelă peste un izvor care am zis noi că duce la un parc. Aşa se vedea din stradă. Numai că, pe modelul românesc, era un parc în mijlocul a nimic, ale cărui alei făceau legătura dintre strada mea şi alta la câteva blocuri distanţă. Şi mergem noi ce mergem, mai mult pentru că voiam eu să văd unde duce aleea, şi când ajungem la capăt începe să plouă. Încet aşa ca şi cum burniţa, apoi într-un minut a început gheața, apoi s-a transformat în fulgi şi ninge deja de două ore. Bine că fix în mijlocul nimicului a început să tune şi să fulgere, deja nu mă mai mira. Mai mult în fugă am traversat nimicul şi am răsuflat ușurate când am ajuns din nou la strada noastră. Parcă nici nu mai era aşa de greu să mergi cu vântul în față.
Până să înceapă iarna am şi făcut câteva poze:

Dacă în Irlanda sunt toate anotimpurile într-o zi, aici s-a ajuns la două anotimpuri pe oră...

Raluca