Luxemburg - Un fel de munte cu un fel de lac - Lacul Sure

Nu ştiu alții cum sunt, dar nouă în week-end parcă ne ard tălpile. Spun noi, deşi cred că e de fapt doar eu. Alin, săracul, ar vrea şi el un somn până la 12, umblat prin casă în pijamale şi băut cafea şi ceai (în acelaşi timp) la Euronews. Da nu te pui cu nebunele. Nebunele vor afară, vor plimbate şi nu aşa oricum prin parc, vor să vadă castele şi cetăți şi lucruri în principiu noi.
Ca o paranteză, față de Dublin sau Bucureşti unde week-end însemna sâmbătă şi duminică şi era compus din cumpărături şi plimbare, în Arlonia doar sâmbăta găsești ceva deschis, duminica zici că sunt toţi morți şi tranșați prin case. Dacă am sta în vestul sălbatic probabil s-ar rostogoli fânul pe străzi. Nu e picior de om pe stradă, magazinele sunt închise, în schimb restaurantele sunt pline, restaurantele alea bune. Aşa că în Arlonia week-end de plimbare e doar duminica. Şi surprinzător duminica muzeele sau castelele sau ce ne mai trăzneşte nouă să vizităm sunt deschise.
Să clarific o treabă, la cumpărături nu stăm o zi întreagă, abia dacă apucăm două ore, dar cumpărăturile în sine şi agitația şi oamenii pe mine mă obosesc teribil. Aşa că după două ore de cumpărături urmează leneveală şi în nici un caz urcat în maşină şi plecat pe coclauri. Desigur cumpărături se pot face şi vineri şi chiar se fac şi vineri, dar ne-am obişnuit ca sâmbăta, cumva, să nu fie de hoinăreală.
Aşa că săracul Alin, se trezește pe la un 11, îşi face tabieturile până pe la un 13 şi apoi e asaltat de întrebarea: ce facem azi? Aşa că pe la un 14 îşi urcă nebunele în mașină şi pleacă. De obicei are o vagă idee unde pleacă, de aceea gps-ul e mai totdeauna setat prost, încurcăm drumul, ne certăm, iar pe la 15 ajungem unde avem de ajuns. Vizităm repede ceva până la 16, când oricum se închide, apoi plecăm acasă la căldură, vin fiert, o carte cu prietenii, de astea de week-end.
Ei week-end-ul trecut nebunele au vrut lac. Nebuna mai mare (adică eu) voia o apă. Îi era dor de Clontarf şi de Bulls Island şi în general de apă. Cum ocean nu prea există în centrul Europei a trebuit să mă mulţumesc cu un fel de lac.
Are Luxemburgul mai multe lacuri, dar nu se văd pe google maps, aşa de mici sunt. Trebuie căutate pe google. Aşa că am găsit că la 35 de minute de noi există un lac, singurul cu apă potabilă din Luxemburg.
Nu a mai contat că dimineața peste ninsoare a plouat transformând mașina într-un fel de acadea şi că am scos gheața de pe mașină cu mâna timp de vreo jumătate de oră. Nu a mai contat că luxemburghezii sunt cam delăsători cu deszăpezirea drumurilor, mai ales a celor secundare (măcar la capitolul ăsta belgienii sunt înainte). Nu a contat că deşi e iarnă în toată regula mie mi-a cășunat să merg doar cu vesta. Nu a contat nimic. Am ajuns destul de greu, tot în 35 de minute, în "stațiunea" Esch-sur-Sure, la coada lacului Haute-Sure.
Stațiunea evident era goală. Era frig. Aşa că eu am ieşit din mașină, am făcut trei poze şi am intrat înapoi. Alin a urcat pe un deal, a făcut poze, apoi am intrat într-o braserie unde nu era nimeni şi unde am băut o ciocolată caldă şi am plecat acasă. Pe drum am mai făcut câteva poze şi tot pe drum am descoperit că eram pe un fel de munte, drumul șerpuia şi era ceață, iar foioasele din zona nostră se transformaseră în conifere. În rest tot câmpuri la dungă, tot păduri plantate aritmetic, tot case îngrijite. Nu părea că am fi altundeva decât în Arlonia.
Nici nu pot să vă recomand lacul sau stațiunea pentru că eu le-am văzut goale, dezolante, cu magazine închise, dar cine știe dacă locuiți în zonă, poate merită să trageți o fugă, da musai când e ceva mai cald afară. Mai ales că pe google am găsit imaginea asta super. Trebuie să fie ea ascunsă undeva.
Eu vă las cu pozele mele, care nu sunt aşa de spectaculoase, dar dacă sunt ale mele sunt foarte frumoase.

Lacul începe ca un râu. Mi-a amintit de Liffey în rarele momente când părea că stă pe loc 

Lacul, o parte din stațiune şi un fel de cetate în ruină 

Lacul după baraj 

V-am spus că e singurul lac cu apă potabilă din Luxemburg? da v-am spus :) 

O altă bucată de lac, înaintea barajului 

Biserica din staţiune 

O bucată din cetatea, în ruină 

Staţiunea de sus. 

Dacă daţi click pe poză undeva în mijloc e un punct roşu. Eu sunt :) 

Din nou cetatea

Un pod pe care l-am fotografiat de multe ori, acum nu mă prind de ce 

Stațiunea de o parte şi de alta a lacului 

Eu cu podul şi un maidanez. Glumesc, e Dea.

Asta a fost vizita la lac. Acum calculez cât de repede putem ajunge în Olanda să văd morile de vânt, deşi cred că va trebui să vină primăvara pentru o astfel de excursie.

Raluca