Am pornit să scriu acest articol plină de mine. Ştiam tot, îl aveam în minte, trebuia doar să îl mai aștern pe o foaie virtuală. Numai că în ultimul moment mi-a dat prin cap să îmi întreb prietenii de pe Facebook ce mituri ştiu ei despre "românii din străinătate" şi toate ideile şi toate convingerile mi-au fost date peste cap.
Am înțeles că românul este român, cu bune şi mai ales cu rele, oriunde ar locui. Suntem cei mai buni IT-işti din lume, dar şi cei mai buni hackeri. Suntem cei mai muncitori, dar printre noi sunt şi cei mai mulţi hoţi. Suntem printre cei mai inteligenți, dar hai să spunem că au scăpat şi oameni mai puţin dotați din acest punct de vedere. Suntem printre cei mai umili (cred că românul s-a născut cu cuşma-n mână), dar şi bătăioși, plini de sine, lăudăroși şi cel mai grav bârfitori. Nu am să înțeleg niciodată latura asta urâtă a românului, pe care v-am mai spus nu am întâlnit-o la nici o altă nație.
Aşa că vedeți miturile despre românii din străinătate se suprapun cumva cu miturile despre români, oriunde s-ar afla ei. Şi românii din străinătate tot români sunt şi veţi vedea că uneori calități de care românul din România s-a debarasat de-a lungul anilor, pot fi întâlnite destul de des la românul din străinătate.
Românii din străinătate au bani.
M-am gândit ca titlul să fie o interogație, dar mi-am dat seama că pentru românii rămași în țară aceasta este o afirmație. O axiomă ce nu mai trebuie demonstrată. Şi nu vorbesc aici de românul de rând, chiar şi guvernul sau specialiștii de la Banca Națională califică banii românilor din străinătate ca un venit stabil, ca o infuzie de capital străin în România. Corectă sau nu, afirmația este chiar şi probată de calcule şi statistici, de știrile de la TV, mai ales în perioadă sărbătorilor, când "se întorc românii acasă". Aşa că nu mă mai miră de ce chiar şi cea mai mică rudă, chiar şi cel mai nesemnificativ neam așteaptă o bomboană când ajungem în România, că doar: "rudele din străinătate au bani".
Revenind la afirmație, hai să încerc să o demontez. Lăsând la o parte cursul de schimb şi salariul mediu din România sau Irlanda sau Luxemburg (deşi salariu mediu în Luxemburg mi se pare şi mie nesimțit) probabil există un mit care spune că cu cât ai salariul mai mare cu atât strângi mai mulţi bani. Am mai povestit ce sacrificii trebuie să facă românii din străinătate pentru a trimite bani acasă şi oricum nu trebuie să povestesc, că lucrurile sunt deja știute. Ceea ce poate nu intuiesc cei rămași acasă e că deşi salariile sunt mai mari în străinătate, şi românul care locuiește acolo face economii cu oareşce sacrificii. Ca să mai demontez un mit, nu neapărat legat de români, în străinătate NU umblă câinii cu covrigi in coadă. Şi aici sunt chirii şi aici mâncarea costă şi aici serviciile sociale sunt scumpe şi aici sunt taxe şi aici totul e pe bani. Deci ca românul din străinătate să aibă bani face economii. Am văzut chiar că în străinătate românul învață să nu mai dea iama în mall la sfârșit de săptămână, învață să gătească acasă pe cât posibil, învaţă să meargă la cumpărături doar în perioadele de reduceri şi să facă diferența dintre un produs scump şi altul mai ieftin, dar la aceeaşi calitate. Pe scurt da economiile românului din străinătate sunt mai mari datorită aceluiași curs de schimb.
Mielușel în Occident, Lup acasă.
E un mit şi nu prea. Da există o categorie de oameni, români sau orice altă nație, care vrea să parvină. Să arate celor rămași acasă că sunt mari şi tari, că sunt bogați, că au averi, că întorc banul cu lopata. Pe acești românii îi cam vedem la știrile Pro TV, că au venit cu bolidul pe drumurile naționale din România şi au mers cu 300 la oră, că au case de sute de mii de euro în care nu locuiește nimeni, că profilul lor de facebook e plin de poze cu "verzișori". Şi cine sunt eu să demontez mitul acesta, când ştiu sigur că e adevărat. De obicei românul în străinătate muncește mult, până la epuizare. Am cunoscut români a căror normă de lucru pe săptămână ajunsese la 80 de ore, când toată lumea se cam oprește la 40. Ei românul acesta umilit la serviciu, cocoșat de dări şi impozite ce nu pot fi șuntate, ca în România, obişnuit prin forța amenzilor să respecte legea, când ajunge în România îşi face de cap. Cred că principala satisfacție a acestui român e să arunce hârtii pe jos, să lase tava pe masă la MC Donalds sau să "îi dea tare" pe autostradă. În România aceste lucruri încă mai sunt tolerate, de ce credeți voi că occidentalii săturați de rigorile de la ei de acasă vin o fugă în România la împușcat de mistreți?
Românul din străinătate şi-a uitat limba
Dacă e să îi luăm în calcul doar pe românii care după câteva luni de muncă în străinătate vin şi spun "como se dice la voi" atunci cam aşa e. Recunosc şi eu după doar doi ani de stat în străinătate mă mai îndoiesc că o liniuță vine unde ar trebui să vină. E cumva şi normal ca în momentul în care vorbești zilnic o limbă care nu e a ta să împrumuți cuvinte, expresii şi să mai uiţi limba natală. Ba chiar am citit undeva că în momentul în care începi să înveți o limbă nouă, uiţi din alta pe care o ştiai deja. Asta dacă nu ai un creier antrenat pentru limbi străine. Aşa se face că da sunt şi români care vorbesc stâlcit românește, dar eu cred că acei români au făcut dezacorduri şi în România şi nu au vorbit prea corect nici acasă. Exemplul cu "decât" folosit fără negaţie este universal valabil, chiar şi la românii care au venit în străinătate de doar câteva luni. Ce mă face să spun că acest mit este fals, sunt cei câțiva oameni pe care i-am cunoscut, care stau în străinătate de 20-30 de ani şi care vorbesc româna perfect. De acord că sunt unii care vorbesc o rom-engleză, dar cei mai mulţi vorbesc o română curată fără week-end, fără happy, fără like.
Românii din străinătate îşi neagă apartenența
Da dragilor şi eu am făcut parte din această categorie, dar m-am lăsat de acest obicei în Irlanda. Irlandezii sunt cel mai deschis popor din câte am văzut. Ei nu pun etichete, în ochii lor un român e o sumă de povești şi nu un hoț şi un cerșetor. Aşa că în Irlanda am renunțat să spun că sunt din Rusia (varianta cea mai plauzibilă în capul meu), pentru că în primul rând Irlanda e plină de ruşi şi în al doilea rând că întrebată fiind de unde sunt îşi ieșea România fără să mai intervină creierul şi să spună altceva. Şi după primele tentative în care răspunsul meu a fost întâmpinat de ovații am renunțat şi la ruși şi la turci şi la orice îmi mai trecea mie prin cap şi am spus totdeauna că vin din România. În Luxemburg (atât de aproape de Franţa şi atât de în inima Europei tâlhărite de români de 20 de ani încoace) e o cu totul altă poveste. Românul e privit cu suspiciune ba chiar cu un surâs de superioritate în colțul gurii. Cu toate astea cine nu mă cunoaște, nu mă va cunoaște niciodată, dar cine îşi dă silința să o facă va vedea pe lângă un român, un om de încredere, muncitor, cu anumite calități ce pot fi valorificate. Ceea ce mă aduce la următorul mit.
Românii din străinătate sunt programatori (IT-işti)
Cred că Silicon Valley geme de români. Ştiu că la Google şi Microsoft a doua limbă de conversație este româna, deci da. Mulţi dintre românii din străinătate sunt IT-işti, dar să nu îi uităm pe constructori, să nu îi neglijăm pe profesorii, bancherii sau funcționarii europeni care sunt tot români. Dacă prin 2004 românul era "croitorul Europei" şi pe hainele marilor case de modă scria Made in Romania, acum exportăm creiere de programatori. E încă o dovadă că școala românească nu s-a dus pe apa sâmbetei şi poate e un punct în plus pentru români.
Românii din străinătate sunt spălători de cururi de babe şi îngrijitori de moșnegi şi handicapați
Da asta e percepția românilor din România despre cei "din afară". Vedeți voi există şi reversul medaliei. Suntem recunoscuți ca oameni cu minți strălucite, analitice, programatori, softişti, IT-işti, dar şi ca mână de lucru ieftină. Suntem puţin peste indieni (iar mitul despre ei e că muncesc pe un kg de orez), iar românilor li se pune des eticheta "ieftin şi bun". Aşa se face că familia unui bătrân din Italia, Spania, Germania, Franţa îşi permite ca din pensia acestuia să angajeze un român pentru a-l îngriji. Dacă acum 5-10 ani salariile femeilor în casă se învârteau în jurul la 1200 de euro, bani destul de buni pentru România, acum cu greu trec de 700. Criza a lovit peste tot, dar e adevărat că exportăm în primul rând acest tip de muncă. Cu toate astea această judecată mi se pare superficială. Ştiu cazuri de români care au pornit aşa şi acum în CV-ul lor stau universități ca cele din Anglia, Germania sau Irlanda, ba mai mult au job-uri la care ar aspira şi cel mai premiat elev la olimpiadele din România.
Românii din străinătate se înrăiesc şi nu îşi ajută conaționalii (bănuiesc că tot din străinătate)
Am cunoscut doar două comunități ale românilor din străinătate, cea din Irlanda şi cea din Luxemburg-Belgia. Tot ce pot să spun e că acest mit pare a fi adevărat. Şi trebuie să mă întorc la bârfe şi la moartea caprei vecinului. Însă asta ar însemna să dau la o parte toate afacerile românilor din Dublin mai ales, ce sunt susținute de români, toate acțiunile organizațiilor românilor la care participă români, bisericile ortodoxe clădite şi frecventate tot de români şi nu în ultimul rând acțiunile caritabile la care răspund tot românii. Da aparent românul e mai antisocial, dar se înmoaie la un pahar de vorbă, pe marginea unei ciorbe românești în restaurantele românești, uită disputele când trebuie să se unească şi se redescoperă în momentele cele mai grele. Prietenii mei, cei adevărați sunt români, ceilalți (irlandezi, spanioli, ruşi sau belgieni) sunt doar cunoștințe. Şi cu asta cred că am spus totul.
Românii din străinătate ascultă Ştefan Hruşcă
E adevărat că românii din străinătate sunt nostalgici. O demonstrează vedetele care au concerte în străinătate, majoritatea în comunitățile de români, şi care în România sunt uitate. O demonstrează dedicațiile muzicale pe care ni le cer românii la radio. O demonstrează melodiile pe care le cântă din suflet pe la vreun chef. Însă cu surprindere vă spun că în vara lui 2012 ni s-a cerut la radio "Eu vara nu dorm" chiar înainte ca piesa să ajungă hit în România. Deci poate că românii din străinătate au rămas cumva într-o Românie pe care au cunoscut-o ei când au emigrat, dar vă asigur că sunt la curent cu tot ce mișcă în România actuală şi de cele mai multe ori (pentru că privesc detașați problemele) au o viziune mai clară asupra vieții din România, sub toate aspectele ei.
Românilor din străinătate le e dor de România, dar nu s-ar mai întoarce vreodată
Aici e greu de explicat pentru că şi eu, emigrant de doar doi ani, pendulez între confortul vieții din afară şi viața alături de prieteni şi familie din țară. Cred însă că românii plecați de peste 5 ani de zile iau mai greu decizia de a se reîntoarce în ţară. Noi doar într-un an de Dublin ne-am făcut prieteni, ne-am obişnuit cu viața din Irlanda, chiar şi cu vremea, mă gândesc că în 5 sau chiar 10 ani, adaptarea este aproape completă. În schimb dorul nu cred că poate dispărea vreodată. Mie îmi e dor chiar şi de lucrurile sau locurile care în trecut mă enervau. E şi firesc să fie aşa.
Românii din străinătate sunt mândri că sunt români
Cei care citiți aceste rânduri din România probabil că veţi spune că e uşor să fii mândru când eşti cu stomacul plin, când nu stai la cozi şi când eşti tratat omenește, însă am descoperit chiar în primul an că în ciuda faptului că au plecat din România spre mai bine, românii nu au uitat România aşa cum e ea. Poate în contactul cu alte nații românul se simte inferior, însă nu am văzut manifestări mai sincere şi mai neprovocate de patriotism decât cele ale românilor din străinătate. Cumva românul din străinătate realizează că tot ce este el e format în România şi prețuiește acest lucru. Dacă sunt chiar mândri? nu pot să spun însă în cele mai adânci unghere ale ființei lor românii din străinătate sunt mândri. Asta e sigur.
Cred că sunt 10 mituri despre românii din străinătate aşa cum sunt percepuți ei de românii rămași acasă. Nu am vrut să intru în subiectele cerșetori, țigani sau asistați social pentru că nu aşa îşi văd conaționalii românii din România. Sunt mai degrabă moduri în care ne percep unii străini. E o discuție mai lungă şi nu e treaba mea să o discut aici. Lista miturilor rămâne însă deschisă şi dacă aveți idei le putem continua.
Raluca
No comments:
Post a Comment