Românisme pe care un străin nu le-ar înţelege

Dragelor şi dragilor vă rog să îmi scuzați absența de pe blog, dar am fost în România o săptămână. Şi deși am programat articole pentru câteva zile, articole care au şi intrat, nu am găsit 2 minute să fac altele noi, deși vă rog să mă credeți că doar cu ochii în calculator am stat.
Am fost în România să pun la cale evenimentul din 5 octombrie, doar că știți voi vorba aia: Socoteala de acasă, nu se potrivește cu cea din târg? Aşa şi eu, după o săptămână de frământări, telefoane, e-mail-uri, am ajuns în Arlonia fără nimic concret, ca ieri să rezolv 70 la sută din treabă pe e-mail, din Arlonia.
Da nu îmi pare rău că am fost acasă pentru că mi-am văzut părinții, mi-am văzut prietenii, am văzut Bucureștiul, am văzut Iaşul, a fost frumos.
Despre ce voiam eu să vă vorbesc azi? despre două chestiuni legate de intrarea şi ieșirea din țară.  Ambele bune, spre foarte bune, dar amenințate să dispară din cauza românismelor.
Când am venit şi când am plecat din țară am insistat să nu mă conducă nimeni pentru că voiam să testez variantele mult lăudate de transport de la Otopeni şi spre Otopeni. Să le luăm pe rând:
1. Chemarea taxiului din aeroport. Mi se pare o mega idee şi chiar funcționează. E practic un birou pe care stă un telefon, alături de care e un banner cu tarifele practicate de diferite companii de taximetrie. Stai la un rând, mai mare sau mai mic în funcție de numărul de curse ce au aterizat în același timp. Dai un telefon la taxi, faci o comandă normală, apoi spui unui lucrător indicativul taxiului şi în câteva minute te așteaptă în față. Cum să zic? Pentru un român obișnuit să iasă la ceas, să dea comandă la taxi fără să știe de cele mai multe ori ce tarife mai au (mai ales dacă a lipsit o perioadă mai lungă din România) este metoda ideală. Străinii însă erau puţin pierduți în spațiu. În primul rând că nu înțelegeau de ce la ieșirea din aeroport nu sunt taxiuri. După ce treceau de uimirea inițială reveneau în aeroport şi erau îndrumați spre taxiurile cu 3.5 lei pe km care se aflau cu un etaj mai jos sau spre acest birou de taxi. Dacă alegeau varianta 1 măcar scăpau de un stres. La varianta 2 însă străinul era debusolat total şi am asistat la o fază în care un străin a încercat să sune la taxi, nu s-a înțeles cu mizdeta de la telefon (mizdetele au rămas la fel de nesuferite, dar am înțeles că la unele companii le vor concedia pentru că tot mai multă lume face comandă pe net) şi s-a uitat neputincios la mine. Timp în care cine era la biroul respectiv încerca într-o rom-engleză să îl ajute. Nu le-a dat prin minte să pună mâna pe telefon şi să facă ei comanda. Aşa că englezul (că englez era) s-a umplut de spume, a început să îi spună celei de la birou de ce e de câcat această metodă, ea nu a înțeles şi ca să aplanez conflictul m-am oferit eu să îi chem un taxi. A acceptat şi cât ne-am așteptat taxiurile l-am luminat care e treaba cu cei de 3.5 lei pe km. El e englez, nu înțelege că diferența de la 1.8 la 3.5 este enormă pentru un român. Eu de la aeroport până în Balta Albă am dat 60 de lei pe taxi, mai puneam 20 şi mergeam cu rapidul la clasa a doua până la Iaşi...
Cum s-ar putea îmbunătăți? În primul rând să existe o mai bună metodă de alegere a variantelor ce le stau la dispoziție. În al doilea rând să pună la respectivul birou persoane care ştiu engleza sau franceza la perfecție. În al treilea rând respectivele persoane să sune la taxi, măcar pentru străini.
Pentru români varianta asta funcționează şi am fost foarte fericită că există. Sper să nu fie de probă şi la un moment dat să fie scoasă.
2. La plecare am testat trenul care face legătura între Gara de Nord din București şi Aeroportul Otopeni. Din start spun că e o metodă super mai ales pentru cei care vin din provincie. Eu între trenul de la Iaşi şi cel pentru aeroport am avut o oră liberă în care am băut o cafea, m-am uitat prin reviste, am fost la o toaletă. Din astea de le face omul în gară. La 13.30 a venit trenul de Otopeni. Atenție însă. Trenul e de fapt un personal care merge la Urziceni, deci nu căutați Otopeni pe undeva că nu veți găsi. Apoi trenul vine întâi de la Urziceni, deci îi anunță linia cu 15 minute înainte de plecarea lui din gară. Apoi trenul spre aeroport nu e din oră în oră așa cum am crezut eu şi cum mi s-ar fi părut normal să fie. Apoi fiind personal, la ora 13.30, era plin de navetiști, care navetiști îşi țineau locuri ocupate pentru colegii de la depou (nu mă întrebați ce depou că nu știu) . Practic până la Otopeni au mers niște locuri goale, iar cei care au plătit bilet (7 lei) au stat în picioare. De aici s-a iscat scandalul. Navetiștii că lucrează la CFR şi li se cuvin respectivele locuri, cei care mergeau la aeroport că au plătit şi li se cuvin respectivele locuri. Din cele 25 de minute pe care le face trenul, 20 am asistat la scandal cu înjurături şi ba pe-a mătii, frumos. Trenul nu te duce până în aeroport ci doar până în halta Otopeni, intitulată Punct Oprire Otopeni. Spun asta că pe bilet scrie doar P.O. Otopeni şi am stat cu grijă să nu îl ratez. Din fericire se anunță în difuzoare când e acest punct. Acolo aveți norocul că au construit o rampa pe unde puteți merge cu trollerul. Numai că atunci când am fost eu la capătul rampei era un microbuz care nu a putut duce toţi oamenii ce voiau să ajungă la aeroport. Aşa că am urcat ultima, am stat printre bagaje, în picioare. Noroc că nu merge mult, practic traversează autostrada şi vă lasă la intrarea aeroportului.
Cum s-ar putea îmbunătăți? Ar trebui ca trenul respectiv să fie strict pentru Aeroportul Otopeni şi să circule din oră în oră şi să fie marcat corespunzător. Probabil că nu e rentabil. Apoi dacă tot face parte dintr-un personal, să existe un vagon special pentru cei de Otopeni, care au plătit bilet, iar mai apoi restul să poată ocupa locurile după bunul plac. Ar trebui ca la capătul rampei de la P.O. Otopeni să existe un autobuz, măcar în orele de vârf şi un microbuz în restul.
Ştiu că vor fi persoane care vor considera că iarăși critic România şi pe români. Nici pe departe. Am realizat acum că locul meu nu mai e în România, dar asta nu înseamnă că nu mulțumesc pentru tot ce mi-a dat şi nu voi încerca toată viața să schimb mentalitățile. Din păcate să scriu pe un blog e maximum ce pot face în acest moment. Am avut ocazia să îmi aduc prietenii străini în România, dar le-am recomandat să o viziteze fără mine. Aşa că dragilor, voi ăia care mă criticați, dacă vouă nu vi s-au întâmplat anumite lucruri, nu înseamnă că nu se întâmplă. Nu scriu aici de nebună, pe cuvânt că nu. Aşa că în loc să criticați, să mă criticați, puteți face ceva din interior. Aveți tot sprijinul meu.
Raluca