Dragilor,
deşi am o tonă de postări noi în cap şi nu numai (adică pe hârtie), nu mă pot concentra să scriu nimic. De o săptămână visez cu ochii deschişi cum voi ajunge eu acasă şi voi petrece Paştele. Şi am motive întemeiate să fiu în al nouălea cer pentru că de doi ani nu am mai petrecut acasă nici o sărbătoare majoră, gen Crăciun, Paşte.
Aşa că vreau să fac de toate, să mănânc borș de lobodă făcut de mama, să mănânc friptură cu mujdei şi cu mămăligă, să mănânc cozonac, ouă roşii şi pasca de ciocolată făcută de mama, vreau să mă plimb, vreau să îmi văd prietenii, vreau să îmi beau cafeluța în curtea prietenei mele, vreau chiar şi să mă duc la Înviere şi apoi să văd de pe balcon oamenii venind cu lumânările aprinse, e un spectacol ad-hoc foarte interesant.
Nu mai promit că voi posta câte ceva de pe drum şi chiar din Iaşi, că nu mă ţin de cuvânt. Aşa că mai treceți din când în când pe aici, că dacă îmi iese o poză faină o urc şi pe blog.
Vă urez Un Paşte Luminat!!!
Raluca
Journalist and social media communicator as profession, traveller, chocolate eater and dog lover as passions
Translate
April 27, 2013
April 21, 2013
Desertul UAU!!!
Da probabil voi îl știți de când lumea şi probabil că îl preparați zilnic, dar chiar şi aşa aveți răbdare cu mine, sunt nouă în ale bucătăriei.
V-am mai spus că pentru mine dulce egal ciocolată, nu are ciocolată sau un iz de ciocolată, nu e desert, nu e dulce, nu îmi place.
Pe de altă parte nici cu fructele nu mă omor. Am perioade în care aş mânca doar zmeură, ca de exemplu la Dublin unde 10 fructe erau 3 euro. Şi chiar şi aşa îmi cumpăram frecvent pentru că cică aş fi avut nevoie de vitamine. Acum am o obsesie cu căpșunele.
E mai bine că aici o lădiță e 3 euro şi într-o lădiţă sunt ceva căpşune. Numai că nu pot mânca o lădiţă dintr-o dată şi lăsate la frigider chiar şi o zi se strică. Aproape că plângeam de ciudă când trebuia să le arunc pe cele stricate, de obicei cam 20 la sută din cantitate. Nu aveam răbdare să le curăț, ca dintr-un fruct era stricat doar foarte puţin. Încă o precizare, DA ştiu că nu sunt tocmai organice, că nu e sezonul şi că probabil sunt umflate cu E-uri.
Azi însă mi-a venit o idee, că tot aveam blender-ul instalat (cea mai bună investiție într-o bucătărie, blender-ul), am curățat fructele, le-am spălat, le-am pus în blender, am pus înghețată de ciocolată şi puţin sirop de ciocolată, şi lapte aşa din ochi cât să pornească blenderul (nu ştiu la voi cum e, dar la mine dacă nu are un lichid nu pornește) şi le-am amestecat.
Le-am scos, le-am pus într-un pahar şi vă spun e sublim :) Acum o fi aşa că e făcut de mine...nu ştiu, dar e foarte bun şi răcoros. Mai ales că primăvara în Arlonia e caldă rău.
Nu arată ca pe copertă la Good Food, dar îmi place şi asta e tot ce contează. Şi unde mai pui că e cât de cât sănătos şi mie una un pahar mare mi-a ținut cât o masă, ba şi o gustare.
Acum mă bate gândul să fac toate căpșunele aşa :)
Raluca
P.S. Da ştiu că e un shake de căpşune :)
V-am mai spus că pentru mine dulce egal ciocolată, nu are ciocolată sau un iz de ciocolată, nu e desert, nu e dulce, nu îmi place.
Pe de altă parte nici cu fructele nu mă omor. Am perioade în care aş mânca doar zmeură, ca de exemplu la Dublin unde 10 fructe erau 3 euro. Şi chiar şi aşa îmi cumpăram frecvent pentru că cică aş fi avut nevoie de vitamine. Acum am o obsesie cu căpșunele.
E mai bine că aici o lădiță e 3 euro şi într-o lădiţă sunt ceva căpşune. Numai că nu pot mânca o lădiţă dintr-o dată şi lăsate la frigider chiar şi o zi se strică. Aproape că plângeam de ciudă când trebuia să le arunc pe cele stricate, de obicei cam 20 la sută din cantitate. Nu aveam răbdare să le curăț, ca dintr-un fruct era stricat doar foarte puţin. Încă o precizare, DA ştiu că nu sunt tocmai organice, că nu e sezonul şi că probabil sunt umflate cu E-uri.
Azi însă mi-a venit o idee, că tot aveam blender-ul instalat (cea mai bună investiție într-o bucătărie, blender-ul), am curățat fructele, le-am spălat, le-am pus în blender, am pus înghețată de ciocolată şi puţin sirop de ciocolată, şi lapte aşa din ochi cât să pornească blenderul (nu ştiu la voi cum e, dar la mine dacă nu are un lichid nu pornește) şi le-am amestecat.
Le-am scos, le-am pus într-un pahar şi vă spun e sublim :) Acum o fi aşa că e făcut de mine...nu ştiu, dar e foarte bun şi răcoros. Mai ales că primăvara în Arlonia e caldă rău.
Nu arată ca pe copertă la Good Food, dar îmi place şi asta e tot ce contează. Şi unde mai pui că e cât de cât sănătos şi mie una un pahar mare mi-a ținut cât o masă, ba şi o gustare.
Acum mă bate gândul să fac toate căpșunele aşa :)
Raluca
P.S. Da ştiu că e un shake de căpşune :)
April 19, 2013
Olanda - Zaanse Schans, locul care m-a făcut să îi invidiez pe olandezi
Nu pot decât să îi invidiez pe cei care locuiesc în Amsterdam pentru că au atât de aproape un astfel de parc-muzeu. Poate că l-aş compara cu Muzeul Satului, dar Zaanse Schans e total diferit deşi conceptul e cumva același.
Am amânat articolul şi chiar am pus articolul cu Bruges între cele cu Olanda (ce credeați că sunt doar 2?) pentru că despre Zaanse Schans chiar vreau să vă vorbesc şi nu îmi găsesc cuvintele. Deşi cred că şi dacă nu aş scrie nimic ci aş trânti pe blog 20 de poze tot v-aş convinge că e de vizitat parcul ăsta.
Am să încep cu o întrebare: la ce credeți că folosesc morile de vânt în Olanda?
Zaanse Schans face parte din regiunea Zaan ce se află în jurul râului cu același nume. Este o zonă pe care mai toţi cei care au vizitat Olanda vă vor recomanda să o vizitați, pe lângă Amsterdam. Dacă vreodată v-aţi gândit la Olanda ca la o ţară plină de canale a cărei panoramă este străpunsă de morile de vânt, atunci exact ăsta e peisajul în Zaanland. Zaanse Schans este un parc unde au fost aduse 8 mori de vânt şi câteva case în dorința de a păstra undeva vechile clădiri şi totodată de a face cunoscute noilor generații tradițiile olandeze. Aşa cum şi Muzeul Satului la început a fost locuit şi Zaanse Schans pare a fi locuit sau cel puţin casele de acolo au aspectul că ar fi locuite şi nu doar piese de muzeu. Pe lângă mori de vânt, case şi magazine în parc există două ateliere, unul în care se fac papuci tradiționali din lemn şi celălalt în care se face brânză, vreo 3 muzee şi posibilitatea de a face un tur al lacului cu barca.
Am amânat articolul şi chiar am pus articolul cu Bruges între cele cu Olanda (ce credeați că sunt doar 2?) pentru că despre Zaanse Schans chiar vreau să vă vorbesc şi nu îmi găsesc cuvintele. Deşi cred că şi dacă nu aş scrie nimic ci aş trânti pe blog 20 de poze tot v-aş convinge că e de vizitat parcul ăsta.
Am să încep cu o întrebare: la ce credeți că folosesc morile de vânt în Olanda?
Zaanse Schans face parte din regiunea Zaan ce se află în jurul râului cu același nume. Este o zonă pe care mai toţi cei care au vizitat Olanda vă vor recomanda să o vizitați, pe lângă Amsterdam. Dacă vreodată v-aţi gândit la Olanda ca la o ţară plină de canale a cărei panoramă este străpunsă de morile de vânt, atunci exact ăsta e peisajul în Zaanland. Zaanse Schans este un parc unde au fost aduse 8 mori de vânt şi câteva case în dorința de a păstra undeva vechile clădiri şi totodată de a face cunoscute noilor generații tradițiile olandeze. Aşa cum şi Muzeul Satului la început a fost locuit şi Zaanse Schans pare a fi locuit sau cel puţin casele de acolo au aspectul că ar fi locuite şi nu doar piese de muzeu. Pe lângă mori de vânt, case şi magazine în parc există două ateliere, unul în care se fac papuci tradiționali din lemn şi celălalt în care se face brânză, vreo 3 muzee şi posibilitatea de a face un tur al lacului cu barca.
Doamnelor şi domnilor aşa arată Zaanse Schans la intrare. Abia aşteptam să mă plimb prin zonă, aşa că poza asta a fost făcută de Alin. Nu ştiu de ce am așteptat "parcul cu morile" mai mult decât Amsterdam-ul.
În faţa muzeului clogşilor (pantofii tradiționali din lemn)
Deşi toată lumea le spune clog şi îi asociază cu papucii din lemn olandezi, de fapt cei olandezi se cheamă klomp. Wiki spune că aceştia sunt şi acum purtaţi de olandezi la câmp sau în gradină şi că anual 3 milioane de perechi de klomp sunt vânduţi în Olanda, parte din aceştia turiştilor.
Clog sunt denumiţi orice papuci din lemn.
Ei sunt de trei tipuri în totalitate din lemn, asemeni klomp-ului olandez, doar cu talpa din lemn (câţi pantofi nu sunt la modă acum cu talpa din lemn?...în special veniți din Suedia) şi mai mari şi tot din lemn ce se pun ca o protecție pentru pantoful obișnuit, folosiţi în special în construcţii. Noroc că s-au inventat bocancii cu protecție din metal :) că altfel peste tot vedeam astfel de clogşi.
În muzeu erau vitrine cu diferite tipuri de clogs, mie mi-au plăcut cei cu maci. Puteţi vedea mai multe poze pe pagina de facebook a acestui blog, aici.
În cadrul muzeului era şi un atelier de făcut pantofi din lemn. Pentru că în momentul acela păream singura interesată cel care făcea papucii mi-a dăruit un mic papuc la care tocmai lucra :)
Știați că şi papucii crocs sunt inspirați tot din clogs?
Aşa arată muzeul papucilor de lemn, care cuprinde şi un magazin
Poză artistică cu Zaanse Schans şi un papuc din lemn, capodopera mea :)
Cât eu am vizitat muzeul, Dea m-a așteptat cuminte pe iarbă, la soare.
După papucii din lemn am plecat spre morile de vânt.
Știați că în Olanda sunt încă folosite 1200 de mori de vânt? Asta pe lângă eolienele ce împânzesc toată zona pe unde ne-am plimbat noi.
Canale şi mori de vânt
O moară de aproape
În Zaanse Schans sunt în total 8 mori de vânt, iar cea mai recentă a fost construită în 2007.
Casele tradiționale din regiunea Zaan
Micul sat din Zaanse Schans
Dea şi un câine de piatră
Eu pe un pod.
Trebuie să spun că în week-end-ul în care am vizitat noi Olanda, în Arlon a plouat şi a fost urât, aşa că nu aveam mari așteptări de la vreme. Numai că vremea a ținut cu noi şi am beneficiat de două zile superbe, după care ne-am întors la două săptămâni de ploaie în Arlonia.
A venit într-un sfârșit primăvara şi aici, da la cât de repede au înflorit copacii prevăd o primăvară scurtă şi o vară lungă...
În total în Zaanse Schans sunt trei mori de vânt care produc ulei, trei care taie lemnul, una care produce muștar şi una care produce pigmenți pentru vopsea. Şi uite aşa v-am răspuns la întrebarea de la începutul acestui articol.
Vă urez un week-end plăcut!!! Nu ocoliţi Zaanse Schans dacă ajungeţi în Olanda :)
Raluca
April 16, 2013
DIY - cum să îţi faci cercei
Fraților m-a apucat şi pe mine asta cu cerceii în Arlonia. Nu m-ar fi apucat în Dublin unde știam cel puţin 3 magazine cu mărgele şi ustensile şi tot ce îţi mai trebuie pentru a face bijuterii, m-a apucat aici unde moda e cu decorarea cutiilor, decoupage, cu scrapbooking si alte treburi, de care dacă mă mai apuc ajung să nu mai fac altceva. Ce e bun şi ce am descoperit în Arlon, e că a fost un mare centru de olărit, iar ceramica de aici seamănă izbitor cu cea din Olanda (am fost la muzeu, în Arlon, vă povestesc eu). Deci dacă a fost, poate mai există olari. Că prea văd la Andreea o grămadă de minunații din ceramică. Bine ea e o artistă pe care o admir de multă vreme, nici nu îndrăznesc să mă ridic la nivelul ei, dar pare interesant şi o urmăresc pe facebook de câte ori pune ceva la cuptorul cu ceramică. Revenind în Arlonia, am văzut că în Luxemburg la magazinul de hobby există posibilitatea de a arde obiectele din ceramică, deci dacă există această posibilitate există şi cineva care face respectiva ceramică. Mi se pare o împletire firească a originii mele cu actualul mod de viață şi mă bate gândul să iau câteva cursuri de olărit. Păi fraților să le arat eu ăstora ce tradiție de ceramică avem noi şi ce motive şi ce obiecte, cred că ar rămâne cu gura căscată.
Revenind (se vede că sunt nevorbită şi mă încurc în detalii) m-am apucat să îmi fac cercei. Mai aveam câteva mărgele din Dublin, pe care le cumpărasem pentru cine ştie ce, aşa că am început. Şi aparent nu m-am mai oprit. Ba la un moment dat am rămas fără tortiţe pentru cercei. Aşa că am bătut internetul (ca mi-a fost rușine să întreb în stânga şi în dreapta) după tortiţe. Ele se găsesc şi în Arlonia, (da ce nu are Arlonia asta?) dar am descoperit eu că pe net cu preţul a 10 tortiţe din Arlon, iei 200. Păi stai frate, că aşa facem afaceri. Şi pe lângă 200 de tortițe mi-am mai luat şi 200 de cheiţe de prins lanțurile sau brăţările şi nişte verigi mari că îmi trebuiau la cerceii din mărţişoare şi nişte mărgeluțe mici aurii care să vină între cele mari colorate. Şi pe toate minunile am dat doar 20 de euro cu tot cu transport din Canada. Care transport a ajuns în 3 zile lucrătoare, spre deosebire de un pachet din România trimis la începutul lui martie şi care s-a pierdut pe traseu.
Apoi cam în perioada asta în Cora este un fel de târg creativ. Sincer dacă ar veni arlonezii să vadă târgurile noastre de hand made ar crăpa pe loc. Da na, românii noștri sunt pricepuți şi mari meșteri. Ei şi de la târgul creativ mi-am luat perle. Sunt naturale, da la ce preț au probabil că sunt de crescătorie. Faza dură a fost că un șirag de perle din sticlă, rotunde şi în culori nu foarte naturale costa 16 euro, cel din perle naturale, da care mi s-a atras atenția că nu sunt uniforme, era 6 euro. Bun aşa, dă două. Şi în cele două am descoperit o perlă în formă de inimă. M-am bucurat ca un copil...
Şi după ce am avut toate materialele am apelat iar la net după idei şi după tutoriale. Am învăţat cu cleștele în mână şi cu youtube deschis cum se face o buclă corectă, cum se pun mărgelele în funcție de mărime şi ce tijă trebuie folosită. Greu cu mărgelitul ăsta.
Revenind (se vede că sunt nevorbită şi mă încurc în detalii) m-am apucat să îmi fac cercei. Mai aveam câteva mărgele din Dublin, pe care le cumpărasem pentru cine ştie ce, aşa că am început. Şi aparent nu m-am mai oprit. Ba la un moment dat am rămas fără tortiţe pentru cercei. Aşa că am bătut internetul (ca mi-a fost rușine să întreb în stânga şi în dreapta) după tortiţe. Ele se găsesc şi în Arlonia, (da ce nu are Arlonia asta?) dar am descoperit eu că pe net cu preţul a 10 tortiţe din Arlon, iei 200. Păi stai frate, că aşa facem afaceri. Şi pe lângă 200 de tortițe mi-am mai luat şi 200 de cheiţe de prins lanțurile sau brăţările şi nişte verigi mari că îmi trebuiau la cerceii din mărţişoare şi nişte mărgeluțe mici aurii care să vină între cele mari colorate. Şi pe toate minunile am dat doar 20 de euro cu tot cu transport din Canada. Care transport a ajuns în 3 zile lucrătoare, spre deosebire de un pachet din România trimis la începutul lui martie şi care s-a pierdut pe traseu.
Apoi cam în perioada asta în Cora este un fel de târg creativ. Sincer dacă ar veni arlonezii să vadă târgurile noastre de hand made ar crăpa pe loc. Da na, românii noștri sunt pricepuți şi mari meșteri. Ei şi de la târgul creativ mi-am luat perle. Sunt naturale, da la ce preț au probabil că sunt de crescătorie. Faza dură a fost că un șirag de perle din sticlă, rotunde şi în culori nu foarte naturale costa 16 euro, cel din perle naturale, da care mi s-a atras atenția că nu sunt uniforme, era 6 euro. Bun aşa, dă două. Şi în cele două am descoperit o perlă în formă de inimă. M-am bucurat ca un copil...
Şi după ce am avut toate materialele am apelat iar la net după idei şi după tutoriale. Am învăţat cu cleștele în mână şi cu youtube deschis cum se face o buclă corectă, cum se pun mărgelele în funcție de mărime şi ce tijă trebuie folosită. Greu cu mărgelitul ăsta.
Deocamdată vedeți şi voi că formele sunt simple. Adică e super simplu să înşiri trei mărgele pe o tijă să îi pui o cheiţă şi să o denumești cercel. Nici nu cred că mă voi apuca de modele complicate pentru că răbdarea mea e limitată şi deşi îmi place să bibilesc, mă plictisesc repede, mai ales dacă nu iese din prima. Mă bucur totuşi că tortileţe sunt din ceva aurit care nu îmi fac stricăciuni în urechi, că am descoperit că sunt sensibilă la orice altceva în afară de aur. Numa haur, numa haur!!!
Acum problema nu e să le fac, că de făcut e relativ simplu, problema e ce fac cu ei? Că eu am cercei de nu îmi ajunge o viaţă să îi port şi să îi schimb în fiecare zi. Şi ce a pornit ca o nevoie de a avea o anumită culoare de cercei, acum s-a transformat în ceva monstruos. Am o cutie de metal cu ustensile şi materiale, am cercei înșirați prin toată casa, acum i-am atârnat de oglinda... ceva trebuie făcut, doar că nu ştiu ce. De vândut nu încape vorbă pentru că nici nu aş şti de unde să încep, plus că nu am încredere că ar fi de calitate... Cred că am să rămân cu întrebarea şi cu tonele de cercei :)
Raluca
April 15, 2013
Belgia - Bruges, Veneţia nordului?
În sfârșit am ajuns şi în Bruges. Nu îmi doream neapărat să ajung acolo, doar că am înţeles că e un must încă de când eram în România. Ajungi în Belgia vizitezi Bruges. Din poze era frumos, însă e la 3 ore de Arlonia şi aş fi vrut ca excursia să o fac în 2 zile, adică să dormim o noapte acolo. 6 ore pe drum nu mi se pare un târg prea bun, mai ales că încă zilele sunt mici, încă e frig. În fine era undeva pe lista priorităților de vizitat în zonă da cu mențiunea "când s-o face cald".
Cum în Arlon a plouat toată săptămâna trecută nici nu mă gândeam că Duminică vor fi 22 de grade aşa cum prognozaseră meteorologii. Aşa că cel mult pentru Duminică programasem un grătar. Numai că pe la 10 ne contactează nişte prieteni că ei pleacă în Bruges, nu am vrea şi noi să mergem? În jumătate de oră eram deja la ușă şi în maşină spre Bruges.
De cald a fost cald, nu zic nu, dar parcă orășelul merita mai mult de o zi. Bine de fapt nici măcar o zi. Ştiu că mă alint şi că cei care vizitează Belgia nu au câteodată la dispoziție nici măcar o zi pentru Bruges, dar dacă noi tot stăm aici... Oricum ocazii vor mai fi şi dacă nu vor mai fi am să rămân cu amintirea acestei zile călduroase. Prima zi de primăvară din 2013.
Dacă există un zeu al călătorilor probabil că el este responsabil şi de vremea bună din Olanda şi de cea din Bruges şi dacă tot a venit căldura vom porni în alte călătorii, pentru că Belgia încă nu s-a lăsat descoperită şi apoi Franța e colea după graniță, Germania e la o azvârlitură de băţ, iar Olanda e prima pe lista priorităților.
Aşa mă întrebam în titlu de ce o fi denumit Bruges ăsta "Veneţia nordului"? Că mie una numai a Veneţie nu mi s-a părut, mai ales că noi am mers cam o jumătate de zi pe străduțe şi nu am văzut nici un canal, nimic. E un canal care taie cumva orașul şi pe care îl descoperi dacă îşi iei o plimbare cu barca, da altfel diferența dintre Veneţia şi Bruges e enormă. Cred că iar am avut noroc ca a fost cald pentru că bărcile erau descoperite şi dacă ar fi fost şi frig şi săreau stropi...nu ştiu cât de frumoasă ar fi fost plimbarea şi cât de frumoase mai erau amintirile.
Am avut noroc că am prins ultima cursă a bărcilor şi un soare care se apropia de apus, iar lumina în unele poze este foarte faină.
Ce e de fapt Bruges ăsta?
Administrativ Bruges este capitala celei mai mari provincii din vestul Flandrei. Este un oraş arătos al cărui centru face parte din anul 2000 din Patrimoniul UNESCO şi se află şi la ora actuală pe locul şi între aceleași granițe ca centru localității din perioada medievală. Casele au fost păstrate ca atunci, iar cele noi construite au imitat foarte bine casele vechi. Bruges a fost cândva unul dintre cele mai mari porturi ale Belgiei şi a fost reședința ducilor de Burgundia.
Ce puteţi vizita în Bruges?
Noi fără să vrem am ajuns chiar în centru şi nu am avut mari probleme cu parcarea. Am ajuns chiar într-o piaţă, pe care ei o denumesc De Markt. Este cea mai cunoscută piaţă din Bruges şi o veţi găsi pe toate vedereile, în toate ghidurile şi chiar în pozele prietenilor voștri care au ajuns în Bruges.
Cum în Arlon a plouat toată săptămâna trecută nici nu mă gândeam că Duminică vor fi 22 de grade aşa cum prognozaseră meteorologii. Aşa că cel mult pentru Duminică programasem un grătar. Numai că pe la 10 ne contactează nişte prieteni că ei pleacă în Bruges, nu am vrea şi noi să mergem? În jumătate de oră eram deja la ușă şi în maşină spre Bruges.
De cald a fost cald, nu zic nu, dar parcă orășelul merita mai mult de o zi. Bine de fapt nici măcar o zi. Ştiu că mă alint şi că cei care vizitează Belgia nu au câteodată la dispoziție nici măcar o zi pentru Bruges, dar dacă noi tot stăm aici... Oricum ocazii vor mai fi şi dacă nu vor mai fi am să rămân cu amintirea acestei zile călduroase. Prima zi de primăvară din 2013.
Dacă există un zeu al călătorilor probabil că el este responsabil şi de vremea bună din Olanda şi de cea din Bruges şi dacă tot a venit căldura vom porni în alte călătorii, pentru că Belgia încă nu s-a lăsat descoperită şi apoi Franța e colea după graniță, Germania e la o azvârlitură de băţ, iar Olanda e prima pe lista priorităților.
Aşa mă întrebam în titlu de ce o fi denumit Bruges ăsta "Veneţia nordului"? Că mie una numai a Veneţie nu mi s-a părut, mai ales că noi am mers cam o jumătate de zi pe străduțe şi nu am văzut nici un canal, nimic. E un canal care taie cumva orașul şi pe care îl descoperi dacă îşi iei o plimbare cu barca, da altfel diferența dintre Veneţia şi Bruges e enormă. Cred că iar am avut noroc ca a fost cald pentru că bărcile erau descoperite şi dacă ar fi fost şi frig şi săreau stropi...nu ştiu cât de frumoasă ar fi fost plimbarea şi cât de frumoase mai erau amintirile.
Am avut noroc că am prins ultima cursă a bărcilor şi un soare care se apropia de apus, iar lumina în unele poze este foarte faină.
Ce e de fapt Bruges ăsta?
Administrativ Bruges este capitala celei mai mari provincii din vestul Flandrei. Este un oraş arătos al cărui centru face parte din anul 2000 din Patrimoniul UNESCO şi se află şi la ora actuală pe locul şi între aceleași granițe ca centru localității din perioada medievală. Casele au fost păstrate ca atunci, iar cele noi construite au imitat foarte bine casele vechi. Bruges a fost cândva unul dintre cele mai mari porturi ale Belgiei şi a fost reședința ducilor de Burgundia.
Ce puteţi vizita în Bruges?
Noi fără să vrem am ajuns chiar în centru şi nu am avut mari probleme cu parcarea. Am ajuns chiar într-o piaţă, pe care ei o denumesc De Markt. Este cea mai cunoscută piaţă din Bruges şi o veţi găsi pe toate vedereile, în toate ghidurile şi chiar în pozele prietenilor voștri care au ajuns în Bruges.
În De Markt se află Turnul Belfry cu ale sale 48 de clopote. Cică la anumite ocazii este angajat un om care interpretează adevărate arii la clopotele turnului.
Eu am crezut că e o biserică, dar de fapt a fost un turn de observaţie, iar clădirea a fost pe rând trezoreria şi arhiva. În turn se poate ajunge urcând 366 de trepte, iar dacă din poze vi se pare ca e înclinat chiar este, cu aproape un metru.
Toată lumea în Bruges o să vă spună că acolo s-a filmat un film care se cheamă în Bruges, cu Colin Farrel. În afară că Farrel e irlandez nu m-a mișcat cât de puţin acest film, însă am aflat că tot în Bruges, Audrey Hepburn (care s-a născut pe lângă Bruxelles, deci în Belgia) a filmat The Nun's Story şi chiar am văzut casa unde s-a filmat şi chiar şi o casă din care Colin Farrel s-ar fi aruncat de pe un geam. Trebuie să văd ambele filme.
În aceeași piață se află aceste case de care m-am îndrăgostit prima dată când am dat de Bruges pe internet. Sunt restaurante şi baruri şi nu sunt foarte ieftine, dar arată frumos.
Tribunalul din Bruges
Church of our Lady
Turnul acestei biserici cică ar fi unul dintre cele mai înalte turnuri din cărămidă din lume, dar importanța ei crește pentru că în interior se află sculptura Madonna şi Pruncul de Michelangelo. Singura sculptură de această mărime a lui Michelangelo ce a părăsit teritoriul Italiei în timp ce artistul încă trăia.
Tot în Bruges am înţeles că ar fi de vizitat o berărie şi o fabrică de ciocolată. De asemenea dacă vă pasionează domeniul puteţi învăţa cum se brodează un mileu. Am văzut că se vând pe post de suveniruri şi undele sunt chiar ingenioase.
Eu vă recomand turul cu barca. Practic dacă aţi mers din Piaţă înainte pe lângă Turnul Belfry ajungeţi la canal şi de acolo stațiile sunt destul de frecvente. Jumătate de oră cu barca vă costă 7 euro.
Apoi mergeţi pe străduţe, descoperiţi colţuri ce nu sunt preferate de fotografi sau dacă ajungeţi acolo într-o zi cu soare staţi pe o bancă la soare.
Casa cu balcon e cea unde Audrey Hepburn a filmat The Nun's Story
De la un geam al acestei case Colin Farrel a sărit direct în canal
Câinele de la geam, în sine o atracție turistică
O clădire ce se întinde peste canal
Noi doi
Eu în Bruges
Una dintre ultimele poze făcute în Bruges
Mai multe poze puteţi găsi pe pagina de facebook a acestui blog.
April 12, 2013
Olanda - Amsterdam, trăiri amestecate
Chiar nu ştiu să vă spun ce impresie generală mi-a lăsat Amsterdam-ul. Eu una am fost fascinată de micuțul orăşel Delft, de peisajul rural al Olandei pe care l-am străbătut în fiecare zi de la Delft la Amsterdam, de morile de vânt, de nesfârșitele canale, despre toate aş fi în stare să scriu romane. Despre Amsterdam însă am mai degrabă trăiri amestecate, ce nu s-au sedimentat nici după o săptămână de la vizitare. Mi-a plăcut pe porțiuni, nu mi-a plăcut marea de biciclete şi mai ales bicicliștii ce se credeau stăpânii carosabilului, deşi piste aveau peste tot. Nu mi-a plăcut cartierul roșu şi am privit dezgustată şi cumva cu milă fetele despuiate în plină zi şi privirile doritoare ale tuturor măscăricilor, în special italieni, care pofteau la ele. Nu mi-a plăcut aglomerația şi lipsa locurilor de parcare sau de fapt prețul extrem de pipărat al acestora. Nu mi-a plăcut mirosul de iarbă pe care l-am simțit nu doar într-o anume zona a Amsterdam-ului ci şi de la diverși oameni pe stradă. Şi după toate astea mă veţi întreba de ce am mai fost la Amsterdam că doar știam unde mă duc. Am fost pentru experiență, am fost pentru că îmi plac orașele altfel, nu doar cele cu clădiri şi muzee, iar Amsterdam-ul e altfel. L-aş pune lângă Istanbul ca nivel al trăirilor personale experimentate acolo, doar că Istanbul-ul rămâne numărul 1, cu un avans considerabil, în lista preferințelor mele.
Așadar dragilor despre Amsterdam nu vă pot spune decât că trebuie să îl experimentați singuri. M-aş mai întoarce? Categoric DA. Nu e un oraş ce poate fi descoperit în doar o zi. Poate cu mai mult soare, într-o zi de vară...deşi canalele alea trebuie că nu miros foarte îmbietor...da pe de altă parte e mai în nord, deci cât de cald poate fi? Poate un tur al Amsterdam-ului pe bicicletă, ca să scap de prejudecăți...nu ştiu, dar de întors mă voi întoarce cândva în viața asta.
Gata am terminat cu "judecățile de valoare", să trecem la lucruri concrete. V-am spus aici deja ce am vizitat în Amsterdam, dar să le luăm pe rând.
Așadar dragilor despre Amsterdam nu vă pot spune decât că trebuie să îl experimentați singuri. M-aş mai întoarce? Categoric DA. Nu e un oraş ce poate fi descoperit în doar o zi. Poate cu mai mult soare, într-o zi de vară...deşi canalele alea trebuie că nu miros foarte îmbietor...da pe de altă parte e mai în nord, deci cât de cald poate fi? Poate un tur al Amsterdam-ului pe bicicletă, ca să scap de prejudecăți...nu ştiu, dar de întors mă voi întoarce cândva în viața asta.
Gata am terminat cu "judecățile de valoare", să trecem la lucruri concrete. V-am spus aici deja ce am vizitat în Amsterdam, dar să le luăm pe rând.
V-am povestit că am avut în cap două obiective clare: Muzeul Van Gogh şi Heineken Experience. Apoi totul combinat cu o plimbare pe canale sau poate o croazieră. Că am avut norocul să le facem pe amândouă asta nu a ținut de planificarea mea ci de faptul că centrul e relativ mic sau că obiectivele sunt într-o arie restrânsă.
Această poză e făcută din maşină, în căutarea unui loc de parcare. E practic prima poză din Amsterdam.
După ce ne-am învârtit niţel am parcat foarte aproape de Nieuwmarkt sau Piaţa Nouă. Ce vedeți voi în poză e o fostă biserică transformată într-un restaurant.
După ce am parcat am plecat în căutarea Hermitage-ului, unde a fost mutat provizoriu Muzeul Van Gogh. Pe drum am dat de Muzeul Rembrandt. I-am făcut o poză de peste drum. Rămâne pentru data viitoare.
Am traversat canale, ce arătau cam aşa
Am întâlnit gâşte
Şi într-un final am ajuns.
Aşa arată canalul din faţa Hermitage-ului
Şi foarte aproape e Podul Blauwburg
Acesta este Hermitage şi coada de la intrare.
Poate e bine că nu am intrat pentru că pe lângă Expoziția Van Gogh mai erau şi expozițiile permanente, la fel de interesante, una despre arta rusă şi alta despre arta europeană.
După ce am aflat că ne-ar fi trebuit vreo 2 ore doar să intrăm, am plecat şi noi asemeni barcazului din imagine pe canale, în căutarea punctului de unde se iau bilete pentru croaziere.
Am trecut prin Rembrandtplain unde i-am arătat lui Alin un cățel,
ce făcea parte din acest ansamblu în vârful căruia se afla chiar Rembrandt.
Apoi pe străduțe spre Muntplein
Am găsit Teatrul Tuschinski
apoi o statuie într-o altă piaţă
Apoi am găsit chiar o Fabrică de diamante, deşi suna bine era doar un magazin de bijuterii.
ne-am împrietenit cu lebedele
am fotografiat bicicletele
şi clădirile.
Chiar dacă vă întrebați la ce folosesc cârligele din vârful fiecărei clădiri, trebuie să știți că folosesc la aducerea mobilei şi a altor obiecte voluminoase în case. Acestea au ușile şi holurile foarte înguste şi nu permit trecerea acestor obiecte. Astfel ele sunt introduse în case pe ferestre.
Şi o panoramă cam turtită a Bisericii Vechi
Red Light District pe timp de zi
Vitrinele roșii în care stau prostituatele
V-am spus la început că am fost marcată cumva de Districtul Roșu. Nici nu are cum să nu te marcheze o stradă lăturalnică şi nu foarte aspectuoasă, cam ca cea din imagine unde de o parte şi de alta sunt vitrine cu fete în costum de baie ce îşi oferă serviciile. Dacă ajungeți acolo trebuie să știți că nu aveți voie să faceți poze vitrinelor cu fete.
Trecerea din acest district al plăcerilor interzise la restul Amsterdam-ului se face aproape pe nesimțite. Nu e nici o barieră, nici un indicator, aşa cum ai intrat în Districtul Roşu fără nici un anunț, doar cu ochii la clădiri ai văzut dintr-o dată fetele în vitrine, tot la fel ieşi din acest district şi intri într-un Amsterdam ce parca e contrar cu tot ce ai văzut cu 5 minute în urmă.
Amsterdam-ul trebuie să fie un oraş al contrastelor.
Aproape, foarte aproape, este cartierul sau strada pe care am parcat noi. Aşa arată. Noi am parcat cu mare grijă să nu ne trezim în canal. Cică cu toate măsurile de protecție instalate de municipalitate, pe săptămână o maşină tot ajunge în canal.
Acesta este un balcon care ar putea fi oriunde în lumea asta, dar e în Amsterdam şi lângă el ne-am parcat noi mașina, prima dată.
A doua oară am parcat undeva aproape de Piaţa de Flori, la ultimul etaj, pe acoperiș. De acolo am făcut aceste poze.
Când mă documentam pentru Amsterdam am găsit că există mai multe pieţe de flori. E şi normal cumva în ţara lalelelor. Însă cea despre care vă vorbesc eu se află pe Singel, un canal al Amsterdam-ului. Da aţi citit bine. Piaţa e plutitoare, e construită pe nişte barje ce plutesc pe canal. Deşi când te afli în piață nu prea îţi dai seama de acest lucru.
Tot de sus am încercat să ne dăm seama cât de departe eram de locul unde începea croaziera.
L-am găsit şi am pornit.
Eu tot cu ochii după case, dar mai ales după barjele transformate în case.
Acum şi cu croaziera asta e o chestie de loterie. Sunt firme unde preţul este mai mic şi călătoria mai scurtă, sunt firme unde preţul e mai mare şi călătoria e mai lungă, poţi da peste un ghid vorbăreț sau poţi asculta o înregistrare. Aşa am aflat că şi canalele astea au ciudățeniile lor şi desigur chestii numai bune de povestit turiștilor. Cum ar fi asta că în acest punct se văd perfect aliniate 7 poduri.
Sau că acesta este cel mai îngust canal din Amsterdam şi că nu mai au voie să îl tranziteze decât localnicii şi că nici trotuare nu are.
Într-un final am dat de prima locuință pe apă şi am aflat că acestea sunt chiar scumpe, echivalentul unei vile în Bucureşti, 300.000 de euro.
Am găsit case cu obloane ce mi-au luat privirile.
Din păcate barcazul cu care am mers noi era acoperit şi dacă clădirile se aflau pe partea opusă nouă nu aveam cum să le fac poze. Şi chiar şi pozele pe care le-am făcut aveau reflexii ale oamenilor din barcă sau chiar ale noastre.
Hotelul Heineken
Nu am uitat, v-am spus că am fost la Heineken Experience, dar despre experiența noastră acolo vă povestesc într-o altă postare
Aşa arată o parte din Amsterdam
M-am bucurat tare de tot că am plecat din întunecatul şi ploiosul Arlon şi la Amsterdam, deşi ninsese peste noapte, era senin şi frumos.
Aceasta este Piaţa de Flori văzută din spate. V-am mai spus şi vă repet şi aici pentru cei care ajung pe blog şi citesc doar acest articol, că din acea piață mi-am luat eu suvenirurile cele mai ieftine, inclusiv tabloul pictat pe care l-am văzut la Delft.
După piaţa de flori am urcat iar la parcare, care fiind destul de mică şi îngrămădită nu avea loc de scară din aia rotundă pe care urcă maşinile, aşa că avea lift. Un lift în care te urcai cu maşina.
Nu am nici o concluzie a zilei mele în Amsterdam... Poate doar că bicicletele în Amsterdam sunt ca şi cablurile din Bucureşti, strică orice poză. Aşa ele singure poate mai au farmec, dar când sunt lipite de orice clădire, de orice stâlp şi de orice statuie, parcă nu mai sunt frumoase. Poate ăsta e de fapt farmecul Amsterdam-ului. Merită de văzut parcările pe 3-4 etaje de biciclete. Sunt aproape ca şi obiectivele turistice.
Nu v-am povestit de Biserica Nouă şi de Piaţa Dam pentru că am trecut pe lângă ele fără să le fac poze :(. De asta spun că se impune o vizită mai lungă în Amsterdam, poate într-o perioadă în care o cameră la un hotel de 3 stele să nu fie peste 300 de euro... Nu ştiu. Clar e că vreau să revin în Amsterdam.
Raluca
Subscribe to:
Posts (Atom)