Iaşul este cel mai frumos oraş din România, pentru mine

Habar nu aveam de această leapșă pe care am primit-o de la Alice. Eu voiam să vă povestesc ce am făcut în week-end-ul prelungit prilejuit de Paștele Catolic, dar să vorbesc despre Iaşi aş putea oricând, oriunde şi la orice oră din zi şi din noapte. Este o leapșă culturală, iar dacă vreţi să aflaţi mai multe puteţi merge pe blogul lui Alice.
Aşa cum spune şi titlul, pentru mine Iaşul este cel mai frumos oraş din România. Poate sunt subiectivă pentru că acolo am crescut şi acolo m-am transformat în cine sunt azi, poate sunt subiectivă pentru că eu am plecat din Iaşi de prin 2005 şi evident sunt nostalgică după locul pe care şi acum îl numesc acasă.
Nu am să vă povestesc de gropile din Iaşi sau de șantierele ce par că nu se mai termină sau de faptul că încă Iaşul nu are un aeroport la standarde internaționale. Vom ajunge şi acolo, că aşa sunt moldovenii, mai molcomi din fire.
Da dragilor, Iaşul este în inima Moldovei, aia a lui Ştefan cel Mare, a fost şi capitală a acestui ținut între 1564 şi 1859, ba chiar şi Capitala României s-a aflat la Iaşi între 1916-1918. Așadar când vorbesc de Iaşi nu pot să nu vă pomenesc de istorie, iar dacă veţi vizita vreodată Iaşul veţi simți istoria cum vă înconjoară, pentru că pe lângă Ştefan cel Mare, Alexandru Lăpușneanu şi personalități  ce au condus Moldova, în Iaşi vă veţi întâlni cu Mihai Eminescu şi Ion Creangă, veţi putea sta pe terasa unde cei doi îşi beau adălmașul, veţi putea să vă jucați cu mâțele lui Creangă, pe dealul Ţicăului sau chiar să vedeți unde îi urechea el pe şcolerii ce nu erau cuminți şi veţi putea citi o poveste scrisă de Creangă în umbra aceluiași tei sub care însuși Eminescu şi-a găsit inspirația în Parcul Copou.
Dar să nu credeți că Iaşul a rămas încremenit în vremea lui Creangă şi a lui Eminescu. Chiar din contră. Zecile, sutele de studenți ce au trecut prin Prima Universitate din România au lăsat urme adânci în cultura şi istoria României. Poate Cristian Mungiu vă spune ceva, poate Marius Manole. Sunt contemporani cu noi şi au plecat din Iaşi. În prezent în Iaşi sunt cele mai multe firme de IT şi Iaşul se poate lăuda cu cea mai bună absorbție a fondurilor europene din toate orașele României. Dar bănuiesc că nu de asta aţi face voi o vizită la Iaşi aşa că să trecem la ce v-aş recomanda eu să vizitați.
Vă propun să vă cazați la Hotelul Traian, conceput şi construit de însuși Gustav Eiffel. Vă sună cunoscut? Da este cel care a construit chiar Turnul Eiffel din Paris, dar şi Statuia Libertății din America. Hotelul a fost renovat destul de recent, dar tot îşi mai păstrează savoarea vremurilor prin care a trecut. Îl găsiți unde altundeva decât în Piaţa Unirii, aflată foarte aproape de locul unde a fost semnată Unirea Principatelor Române la 1859. În urma acesteia Capitala României s-a mutat la Bucureşti şi printr-un act ce datează din acea perioadă s-a stabilit ca Iaşul să fie recompensat cu suma de 148.150 pentru pierderea suferită. Suma nu a fost plătită niciodată.
Tot în Piaţa Unirii se află, cum altfel, Hotel Unirea. E un hotel de 13 etaje şi de la ultimul etaj se vede panorama de 360 de grade a Iaşului. Tot de acolo puteţi vedea perfect mozaicul din Piaţa Unirii ce ilustrează Întemeierea Moldovei, Dragoş Vodă luptându-se cu bourul.
Din Piaţa Unirii porniți alene spre Palatul Culturii, construit în 1906-1925, pe locul fostei Curţi Domneşti. În stil neogotic flamboyant Palatul Culturii nu a fost niciodată Palatul unui domnitor sau al unui principe, a fost într-adevăr o clădire administrativă, pentru puţin timp, iar acum în Palat se află mai multe muzee.
Cum porniți din Piaţa Unirii ar trebui să vedeți destul de bine Palatul, gratie tăierilor masive de tei întreprinse de actualul primar al Iaşului. Scuze deformarea profesională mă face să ies din visare, dar să continuăm.
Nu părăsiți bine Piaţa Unirii şi în stânga veţi vedea o veche stradă a Iaşului, Cuza Vodă. Este îngustă, cu magazine de o parte şi de alta şi cu şine de tramvai pe mijloc. Numai o privire şi vă puteţi imagina zona plină de târgoveți şi de domnițe cu fuste ample. Nu ştiu de ce, aşa văd eu acea stradă.
Mergeți încet, moldovenește, spre Palat şi la un moment dat veţi vedea în stânga Teatrul Vasile Alecsandri şi în stânga Catedrala Mitropolitană. Sunt două clădiri impunătoare, ce fac parte din istoria Iaşului. Trebuie să vă spun că în Iaşi sunt cred că cele mai multe biserici din Moldova. Unele sunt adevărate bijuterii arhitectonice. Mitropolia ar fi una dintre acestea. Pe lângă că însuși Patriarhul României trebuie să fie Mitropolit al Moldovei, la Mitropolia din Iaşi se află moaștele Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. În plus interiorul a fost pictat de Gheorghe Tătărescu.
La rândul său Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" este cel mai vechi teatru național din România. Teatrul a fost condus pe rând de Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri şi Mihail Kogălniceanu.
La nici doi paşi se află Biserica Trei Ierarhi a cărei legendă spune că a fost odată acoperită în aur. A fost însă arsă de către turci în dorința lor de a strânge tot aurul. Nu ştiu cât de corectă este legenda, dar eu spun că decorațiunile actuale ale bisericii sunt mai presus de tot aurul luat, sau nu, de turci.
Nu vă grăbiți să ajungeți la Palat pentru că foarte aproape sunt alte două monumente demne de vizitat. Casa Dosoftei (acum muzeu al literaturii române) şi Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, ctitorită chiar de către Ştefan cel Mare.
Până acum aţi mers pe Bulevardul Ştefan cel Mare sau fosta Uliţă Domnească. Aşa că după ce vizitați Palatul Culturii, vă mai puteţi trage sufletul la Palas, poate cea mai recentă construcție din Iaşi ce cuprinde un mall şi mai multe restaurante şi cafenele. 
Apoi vă poftesc să urcați Copoul. Chiar știați că la fel ca Roma, Iaşul se află pe șapte coline? Să nu vă mire atunci dacă în timpul vizitei voastre veţi tot urca şi coborî. De ce tocmai Copoul? Pentru că pe acel deal se îngrămădesc alte obiective turistice pe care e musai să le vedeți  Începem cu Biblioteca Centrală Universitară. Ştiu în era internetului cine mai împrumută cărţi? dar poate ar fi interesant să aflaţi că Biblioteca din Iaşi este cea mai veche bibliotecă universitară. Poate vă conving măcar să intrați şi poate să citiți o carte într-una dintre cele 30 de săli de lectură. Ştiu că în vremea studenției mele eram fascinată de ziarele vechi ce se găsesc la bibliotecă. Poate ar fi interesant să aruncați o privire. Veţi descoperi că presa de azi şi presa de demult sunt două lucruri total diferite. Şi apropo de presă, aţi citit vreodată articolele lui Eminescu de la Timpul? Vă invit să o faceți, veţi descoperi un Eminescu mai ușor digerabil decât cel din manualele de literatura română.
Aproape faţă în faţă cu Biblioteca se află Ansambul Statuar al Voievozilor. Merită o poză cu cei 7 domnitori ai Moldovei. Pentru că vă aflaţi la poalele Copoului trebuie să vă spun că deja intrați în Iaşul studențesc. Iaşul animat în lunile de cursuri şi Iaşul părăsit în timpul verii. Veţi găsi terase, veţi fi feriți de arșiță în zilele verii, veţi mirosi teii primăvara şi vă veţi bucura că vă aflaţi în iubitul meu Iaşi. Pentru mine Iaşi înseamnă mirosul teilor, ce îmi stă lipit de creier şi în orice loc m-aş afla, când miros teii eu sunt acasă.
Copou e un deal, e un parc, e o stradă, toate în același areal. Aşa că să nu vă mirați dacă din când în când mai încurc borcanele. Urcând alene Copoul veţi vedea Universitatea din Iaşi, nu aveți cum să o ratați e practic pe ambele parți ale bulevardului. Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" este prima universitate modernă din România. Aşa spune wiki şi cum aş putea eu să îl contrazic?
Pe lângă universitate, cotiți la dreapta şi veţi da de Ţicău. Acolo se află Bojdeuca lui Ion Creangă, locul în care au fost scrise cele mai frumoase povești românești şi locul ce a servit ca inspirație pentru Ion Creangă. Acolo a fost găzduit Mihai Eminescu şi tot acolo Smaranda îi delecta pe cei doi cu sarmalele moldovenești. Nu mă credeți? Citiți opera lui Ion Creangă.
Am vorbit de sarmale? Vi s-o fi făcut foame de atâta umblat cu ochii după clădiri istorice. Păi treceți la masă. Musai să încercați o tochitură moldovenească alături de o mămăliguță, sarmale cu smântâna de aia de stă băț şi cu mămăliguță, iar ca desert plăcinte poale'n brâu. Promiteți că nu veţi pleca din Iaşi fără să aveți bifate aceste minuni culinare.
Şi mie îmi lasă gura apă numai când mă gândesc.
Pentru că am plecat de ceva timp din Iaşi eu v-aş duce la Motel Bucium. Pe un alt deal al Iaşului, de unde în timp ce veţi aștepta ciorba rădăuţeană puteţi admira Iaşul. În schimb prietena mea, ce locuiește în Iaşi zice că se mănâncă bine la Castel, în Copou, la Şapte Coline sau la Ralet.
Nici o Bolta Rece sau Trei Sarmale, veţi întreba? Nici. Bolta rece ştiu că încă mai există, în schimb Trei Sarmale era în paragină ultima dată când am trecut eu prin Iaşi. Ce sunt cele două? Căutați pe google, eu vă spun că țin tot de istoria Iaşului pentru că nu se putea altfel istoria capitalei Moldovei să nu fie legată de două-trei cârciumioare.
Cam asta a fost dragilor. Aşa arată Iaşul meu, plin de istorie, tranzitat de personalități, un oraş vechi şi totodată modern, un oraş în care m-aş întoarce să trăiesc, dacă vreodată m-aş întoarce în România. Nu vă plictisesc cu câte mall-uri are Iaşul sau câte locuri ale pierzaniei se află răsfirate în tot oraşul, ba chiar în tot județul. Musai să treceți pe la Conacul Polizu sau să cautați o altă ctitorie a lui Ştefan cel Mare, la Hârlău. Sper că v-am convins să treceți prin Iaşi data viitoare când veţi avea drum prin Moldova.
Vă pup,
Raluca
P.S. Poza am luat-o de aici.