Olanda - Amsterdam, trăiri amestecate

Chiar nu ştiu să vă spun ce impresie generală mi-a lăsat Amsterdam-ul. Eu una am fost fascinată de micuțul orăşel Delft, de peisajul rural al Olandei pe care l-am străbătut în fiecare zi de la Delft la Amsterdam, de morile de vânt, de nesfârșitele canale, despre toate aş fi în stare să scriu romane. Despre Amsterdam însă am mai degrabă trăiri amestecate, ce nu s-au sedimentat nici după o săptămână de la vizitare. Mi-a plăcut pe porțiuni, nu mi-a plăcut marea de biciclete şi mai ales bicicliștii ce se credeau stăpânii carosabilului, deşi piste aveau peste tot. Nu mi-a plăcut cartierul roșu şi am privit dezgustată şi cumva cu milă fetele despuiate în plină zi şi privirile doritoare ale tuturor măscăricilor, în special italieni, care pofteau la ele. Nu mi-a plăcut aglomerația şi lipsa locurilor de parcare sau de fapt prețul extrem de pipărat al acestora. Nu mi-a plăcut mirosul de iarbă pe care l-am simțit nu doar într-o anume zona a Amsterdam-ului ci şi de la diverși oameni pe stradă. Şi după toate astea mă veţi întreba de ce am mai fost la Amsterdam că doar știam unde mă duc. Am fost pentru experiență, am fost pentru că îmi plac orașele altfel, nu doar cele cu clădiri şi muzee, iar Amsterdam-ul e altfel. L-aş pune lângă Istanbul ca nivel al trăirilor personale experimentate acolo, doar că Istanbul-ul rămâne numărul 1, cu un avans considerabil, în lista preferințelor mele.
Așadar dragilor despre Amsterdam nu vă pot spune decât că trebuie să îl experimentați singuri. M-aş mai întoarce? Categoric DA. Nu e un oraş ce poate fi descoperit în doar o zi. Poate cu mai mult soare, într-o zi de vară...deşi canalele alea trebuie că nu miros foarte îmbietor...da pe de altă parte e mai în nord, deci cât de cald poate fi? Poate un tur al Amsterdam-ului pe bicicletă, ca să scap de prejudecăți...nu ştiu, dar de întors mă voi întoarce cândva în viața asta.
Gata am terminat cu "judecățile de valoare", să trecem la lucruri concrete. V-am spus aici deja ce am vizitat în Amsterdam, dar să le luăm pe rând.

V-am povestit că am avut în cap două obiective clare: Muzeul Van Gogh şi Heineken Experience. Apoi totul combinat cu o plimbare pe canale sau poate o croazieră. Că am avut norocul să le facem pe amândouă asta nu a ținut de planificarea mea ci de faptul că centrul e relativ mic sau că obiectivele sunt într-o arie restrânsă.  

Această poză e făcută din maşină, în căutarea unui loc de parcare. E practic prima poză din Amsterdam.

După ce ne-am învârtit niţel am parcat foarte aproape de Nieuwmarkt sau Piaţa Nouă. Ce vedeți voi în poză e o fostă biserică transformată într-un restaurant. 

După ce am parcat am plecat în căutarea Hermitage-ului, unde a fost mutat provizoriu Muzeul Van Gogh. Pe drum am dat de Muzeul Rembrandt. I-am făcut o poză de peste drum. Rămâne pentru data viitoare.

Am traversat canale, ce arătau cam aşa 

Am întâlnit gâşte 

Şi într-un final am ajuns.   

Aşa arată canalul din faţa Hermitage-ului 

Şi foarte aproape e Podul Blauwburg  

Acesta este Hermitage şi coada de la intrare.

Poate e bine că nu am intrat pentru că pe lângă Expoziția Van Gogh mai erau şi expozițiile permanente, la fel de interesante, una despre arta rusă şi alta despre arta europeană. 

După ce am aflat că ne-ar fi trebuit vreo 2 ore doar să intrăm, am plecat şi noi asemeni barcazului din imagine pe canale, în căutarea punctului de unde se iau bilete pentru croaziere.  

Am trecut prin Rembrandtplain unde i-am arătat lui Alin un cățel,

ce făcea parte din acest ansamblu în vârful căruia se afla chiar Rembrandt.  

Apoi pe străduțe spre Muntplein   

Am găsit Teatrul Tuschinski  

apoi o statuie într-o altă piaţă 

Apoi am găsit chiar o Fabrică de diamante, deşi suna bine era doar un magazin de bijuterii. 

ne-am împrietenit cu lebedele 

am fotografiat bicicletele 

şi clădirile.

Chiar dacă vă întrebați la ce folosesc cârligele din vârful fiecărei clădiri, trebuie să știți că folosesc la aducerea mobilei şi a altor obiecte voluminoase în case. Acestea au ușile şi holurile foarte înguste şi nu permit trecerea acestor obiecte. Astfel ele sunt introduse în case pe ferestre.  

Oude Kerk

Şi o panoramă cam turtită a Bisericii Vechi 

Red Light District pe timp de zi 

Vitrinele roșii în care stau prostituatele 

V-am spus la început că am fost marcată cumva de Districtul Roșu. Nici nu are cum să nu te marcheze o stradă lăturalnică şi nu foarte aspectuoasă, cam ca cea din imagine unde de o parte şi de alta sunt vitrine cu fete în costum de baie ce îşi oferă serviciile. Dacă ajungeți acolo trebuie să știți că nu aveți voie să faceți poze vitrinelor cu fete.

Trecerea din acest district al plăcerilor interzise la restul Amsterdam-ului se face aproape pe nesimțite.  Nu e nici o barieră, nici un indicator, aşa cum ai intrat în Districtul Roşu fără nici un anunț, doar cu ochii la clădiri ai văzut dintr-o dată fetele în vitrine, tot la fel ieşi din acest district şi intri într-un Amsterdam ce parca e contrar cu tot ce ai văzut cu 5 minute în urmă.

Amsterdam-ul trebuie să fie un oraş al contrastelor. 

Aproape, foarte aproape, este cartierul sau strada pe care am parcat noi. Aşa arată. Noi am parcat cu mare grijă să nu ne trezim în canal. Cică cu toate măsurile de protecție instalate de municipalitate, pe săptămână o maşină tot ajunge în canal. 

Acesta este un balcon care ar putea fi oriunde în lumea asta, dar e în Amsterdam şi lângă el ne-am parcat noi mașina, prima dată.

A doua oară am parcat undeva aproape de Piaţa de Flori, la ultimul etaj, pe acoperiș. De acolo am făcut aceste poze. 

Când mă documentam pentru Amsterdam am găsit că există mai multe pieţe de flori. E şi normal cumva în ţara lalelelor. Însă cea despre care vă vorbesc eu se află pe Singel, un canal al Amsterdam-ului. Da aţi citit bine. Piaţa e plutitoare, e construită pe nişte barje ce plutesc pe canal. Deşi când te afli în piață nu prea îţi dai seama de acest lucru. 

Tot de sus am încercat să ne dăm seama cât de departe eram de locul unde începea croaziera. 

L-am găsit şi am pornit. 

Eu tot cu ochii după case, dar mai ales după barjele transformate în case. 

Acum şi cu croaziera asta e o chestie de loterie. Sunt firme unde preţul este mai mic şi călătoria mai scurtă, sunt firme unde preţul e mai mare şi călătoria e mai lungă, poţi da peste un ghid vorbăreț sau poţi asculta o înregistrare.  Aşa am aflat că şi canalele astea au ciudățeniile lor şi desigur chestii numai bune de povestit turiștilor. Cum ar fi asta că în acest punct se văd perfect aliniate 7 poduri.

Sau că acesta este cel mai îngust canal din Amsterdam şi că nu mai au voie să îl tranziteze decât localnicii şi că nici trotuare nu are. 

Într-un final am dat de prima locuință pe apă şi am aflat că acestea sunt chiar scumpe, echivalentul unei vile în Bucureşti, 300.000 de euro.

Am găsit case cu obloane ce mi-au luat privirile. 

Din păcate barcazul cu care am mers noi era acoperit şi dacă clădirile se aflau pe partea opusă nouă nu aveam cum să le fac poze. Şi chiar şi pozele pe care le-am făcut aveau reflexii ale oamenilor din barcă sau chiar ale noastre. 

Hotelul Heineken

Nu am uitat, v-am spus că am fost la Heineken Experience, dar despre experiența noastră acolo vă povestesc într-o altă postare 

Aşa arată o parte din Amsterdam

M-am bucurat tare de tot că am plecat din întunecatul şi ploiosul Arlon şi la Amsterdam, deşi ninsese peste noapte, era senin şi frumos.  

Aceasta este Piaţa de Flori văzută din spate. V-am mai spus şi vă repet şi aici pentru cei care ajung pe blog şi citesc doar acest articol, că din acea piață mi-am luat eu suvenirurile cele mai ieftine, inclusiv tabloul pictat pe care l-am văzut la Delft.

După piaţa de flori am urcat iar la parcare, care fiind destul de mică şi îngrămădită nu avea loc de scară din aia rotundă pe care urcă maşinile, aşa că avea lift. Un lift în care te urcai cu maşina. 

Nu am nici o concluzie a zilei mele în Amsterdam... Poate doar că bicicletele în Amsterdam sunt ca şi cablurile din Bucureşti, strică orice poză. Aşa ele singure poate mai au farmec, dar când sunt lipite de orice clădire, de orice stâlp şi de orice statuie, parcă nu mai sunt frumoase. Poate ăsta e de fapt farmecul Amsterdam-ului. Merită de văzut parcările pe 3-4 etaje de biciclete. Sunt aproape ca şi obiectivele turistice. 

Nu v-am povestit de Biserica Nouă şi de Piaţa Dam pentru că am trecut pe lângă ele fără să le fac poze :(. De asta spun că se impune o vizită mai lungă în Amsterdam, poate într-o perioadă în care o cameră la un hotel de 3 stele să nu fie peste 300 de euro... Nu ştiu. Clar e că vreau să revin în Amsterdam.

Raluca