Mai oameni dragi, Budapesta a însemnat pentru mine, în 2006, prima ieșire din România, primul contact cu "lumea civilizată". Şi nu trebuie să fii din România că şi pe belgieni Budapesta îi fascinează. Mi s-a părut clar din altă lume în comparație cu Bucureștiul, cu care occidentalii o mai confundă.
Atunci a fost prima dată şi dacă aţi ajuns în Budapesta în jurul sărbătorilor de iarnă atunci înțelegeți de ce fascinația a fost chiar şi mai mare. Totul era luminat, oameni veseli pe străzi, târguri de Crăciun de unde nu mai ştiai ce să alegi, prețuri relativ decente (era prima ieșire şi toată lumea ne avertiza că prețurile vor fi enorme şi că nu ne vom permite nimic), per total o atmosferă pe care am văzut-o abia anul acesta la târgul de Crăciun din Bucureşti.
De atunci prin Budapesta am mai trecut cel puţin de 6 ori. Şi deja ziceam că o ştiu şi poate chiar o ştiam pentru că locurile îmi păreau familiare şi unde am făcut acum poze am mai făcut şi cu alte ocazii. Numai că după două săptămâni de ploaie în Arlonia, ziua de pauză în Budapesta a fost prima pentru noi cu soare.
Numai că eu în Budapesta am ajuns cu un scop, de fapt cu două, despre care v-am mai vorbit şi o să vă mai vorbesc şi nu am avut chiar timp de colindat, de pozat. Totuşi pozele s-au strâns, chiar şi cu un aparat mic. Nu sunt cine ştie ce calitate şi nu sunt nu ştiu ce unghiuri pentru că nu aveam timp de încadrări şi de setat aparatul, care oricum are totuşi setări limitate, dar Budapesta în poze dă bine de tot.
Raluca
No comments:
Post a Comment