România 2013 - un restaurant de la graniţa Ungariei cu Austria, mi-a adus aminte de România

Era târziu. Era cam evident că nu vom reuși în acea zi să facem şi Austria. Experiențele anterioare ne ziceau că ora optimă de căutat cazare pe autostradă este 8-9. Somnul şi o zi lungă petrecută pe drum îşi spuneau cuvântul. Aşa că am decis ca la primul motel sau pensiune să ne oprim. Speram noi să fi trecut deja în Austria şi eventual să fi parcurs o bucată bună din acea țară, dar când am ajuns la motel a fost evident că eram tot în Ungaria.Ne-am oprit că primul lucru care ne-a atras atenția a fost o pancartă pe care scria "Vorbim romanește". Aşa şi? Cine ar vrea să vorbească romanește la granița Ungariei cu Austria? Şi mai ales de ce? Ei bine oamenii s-au prins că drumul din România spre Occident trece pe acolo şi s-au mai prins că din România, chiar şi din centru, cu oricât ai conduce pe acolo te prinde noaptea. Şi au exploatat din plin aceste nevoi ale românilor plecați în străinătate. Inițial am zis că doar noi eram români pentru că în parcare doar o maşină era de România, Loganul nostru, dar ne-am înşelat. Hotelul era într-adevăr plin de români. I-am găsit pe holuri, prin parcare, la recepție, în camera de alături, la restaurant. Numai români.
Acum motivul pentru care scriu despre acest hotel nu e pentru că acolo poposesc românii sau pentru că poate e mai ieftin (50 de euro camera plus 8 pentru câine) ci pentru că era amenajat tradițional şi pentru că mâncarea era ieftină şi bună.

Îmi pare rău că nu am făcut mai multe poze şi îmi pare şi mai rău că nu am reținut numele hotelului, dar e la graniță şi e lângă Motelul Paprika. Aveau o grămadă de pliante şi de cărți de vizită şi de materiale promoționale, da fix atunci m-a apucat grija că adun ca un colecționar toate prostiile. 

Numai că ce mi s-a părut extrem de ingenios şi nu înţeleg de ce nu mi-a venit şi mie ideea erau aceste tablouaşe în care erau prezentate modele de țesături tradiționale. Clar la o expoziție de astfel de chestii un astfel de aranjament ar fi perfect. Şi eu l-am găsit la un restaurant. 

Cel de sus e un tablou de aproape, iar în această poză sunt tablourile pe perete. Mai aveau şi nişte grinzi împodobite cu farfurii, pe care mi-a fost jenă să le pozez. 

Asta a fost mâncarea. 

Eu supă cremă de usturoi în pâine, iar Alin frigărui de pui cu salată. 

Se vede pe faţa mea că eram niţel frântă?

Raluca