Povestea mea de iubire cu macii datează de foarte mult timp. Dacă mă întrebați care sunt florile mele preferate voi spune: un câmp cu maci. Pentru că cine cunoaște aceste flori știe că odată culese mor foarte repede. Şi nu s-a născut omul care să poată aduce în dar un câmp întreg...
Ani la rând am văzut poze pe net, am făcut chiar eu poze, da niciodată unui câmp întreg. Am văzut adevărate capodopere pe net, am pictat maci şi am sperat că vreodată voi găsi şi eu un câmp roşu cu maci. Nu am găsit chiar un câmp, dar pe un câmp cu rapiță (zic eu) am dat de maci. Am căutat mult că aşa maci sunt peste tot da nu sunt în locuri unde să poţi opri maşina, unde să dai jos câinele sau chiar unde să faci tu o poză (două, trei...347) în siguranță.
Toată săptămâna am așteptat ziua de sâmbătă şi am sperat că nu se vor scutura. Şi sâmbătă după ce am terminat cumpărăturile am mers la maci. Ba chiar am avut emoții că ploua şi cerul era cam plumburiu şi această culoare în poze iese alb. Ori cer alb nu merge la maci roșii. Da probabil că există un Dumnezeu al celor ce fac poze la maci, că fix când am ajuns a venit un nor de ploaie, mai negru, care a făcut ca pozele să aibă cât de cât cer. Ba spre final am văzut şi un petec de cer senin.
Am făcut 347 de poze, din care am selectat vreo 45 pe care le-am pus deja pe facebook, aici.
Am pus şi aici câteva poze.
Dea îmi place cel mai mult. Ea chiar s-a distrat şi a mâncat muguri de mac la greu, da nu s-a drogat totuşi :)
La final Dea s-a oprit la mijlocul săriturii în maşină să vadă dacă vin să o ajut
Raluca
2 comments:
Adevarul este ca sunt foarte fotogenice campurile cu maci. Tot am zis ca ma duc sa caut si eu unul, dar daca in weekend a fost vremea urata, am lasat-o balta. Poate nu se scutura pana weekendul urmator :))
Nu cred ca se scutura sau daca se scutura cresc altii. In campul pe care l-am fotografiat eu erau o gramada de boboci, deci eu zic ca mai tin. Abia astept sa iti vad pozele
Post a Comment