Dragilor,
nu credeam că voi termina. Pe alocuri chiar mi-a venit să renunț, dar am reușit. Am ajuns şi la ultima zi a cursului intensiv de franceză. Da știu pentru cei care încă mai studiază să mergi timp de o lună zi de zi la școală nu e chiar mare lucru, pentru mine a fost mega greu. Nu atât pentru efortul de a lua trenul şi apoi autobuzul în fiecare zi, de a pierde două ore pe drum, de a sta 4 ore într-o bancă, ci efortul intelectual. Nu credeam sincer că e dificil şi pentru cei mai tineri chiar nu e, dar eu am pus cărțile de școală în cui acum vreo 11 ani, deci a durat ceva acomodarea. Dacă aveți insomnii un curs intensiv de franceză e soluția salvatoare :)
Azi am ultimul curs şi pe bune mă simt ca la bacalaureat. Ne dă şi diplome. Eu am glumit şi am zis că o pun în birou cu o săgeată luminoasă care să indice diploma, aşa mândră sunt de ea.
Lăsând gluma la o parte cursul a fost chiar foarte bun. Eu am fugit toată viața de franceză. În clasa a 6-a când trebuia sa aleg a doua limbă am ales germana (pe care evident că nu o mai ştiu). În clasa a 9-a am ales latină şi greacă şi nu limbi moderne, tocmai că limbi moderne însemnau engleză şi franceză. Nu îmi place franceza, nu am avut niciodată intenția să o învăț, nu îmi place Franța, nu mă fascinează Parisul şi nu a fost niciodată pe lista orașelor mele preferate... Ați prins deci voi ideea.
Da ştiţi voi proverbul: de ce îţi e frică de aia nu scapi? Nu e vorba chiar de frică, dar de ce am fugit conștient sau nu toată viața, de aia nu am scăpat.
Când am ajuns în Arlonia înțelegeam franceza destul de bine, chiar şi rupeam două vorbe. Da veșnica mea teamă de a nu mă face de râs mă făcea să vorbesc în engleză (dacă aveți timp şi chef căutaţi articolele mele din Irlanda, unde nu îndrăzneam să deschid gura în engleză...).
Acum, după o lună de curs, măcar ştiu de ce intuitiv ziceam eu că merge un anumit timp al verbului sau chiar ce verb merge. Nu zic că vorbesc fluent...asta durează ani, dar încet, sacadat, gândit şi răzgândit, vorbesc şi eu ceva ce seamănă cu franceza.
E ceea ce mi-am propus de la acest curs şi deocamdată mi-a ieşit: să deschid gura în franceză. Acum toată lumea zice că dacă nu continui voi uita şi puținul pe care l-am învăţat. Aşa că acum caut modalități de a vorbi în franceză, dacă vă vine să credeţi...
În mare a fost bine. Am "învăţat" franceză, am cunoscut oameni noi, mi-am mai dărâmat din prejudecăți şi am dărâmat la rândul meu prejudecăți... e cu plus.
Azi facem curs şi apoi mergem la restaurant. Va fi interesant să văd diferite nații cum se comportă la un nivel mai puţin scorțos.
Am absolvit!!!
Raluca
4 comments:
Bravo!! felicitari
Ar trebui sa iau si eu, de franceza si germana ... dar tot aman
Felicitari!
Eu fac curs de 2 ani :)). Bine, este de 2 ori pe saptamana si nu foarte intensiv. Dar este placut.
Nici mie nu mi-a placut franceza vreodata si nici acum nu stiu daca imi place, dar cert este ca trebuie sa o invat daca vreau sa raman aici.
Multumesc mult Alice. La mine era necesar sa invat franceza, ca locuiesc in Belgia, zona franceza, dar nu era chiar greu nici fara. Stiu oameni in Luxembourg (unde ne petrecem mare parte din timp, practic doar dormim in Belgia) care nu stiu franceza si se descurca foarte bine.
Larisa si aici e aceasta posibilitate, dar eu sunt prea lenesa pentru a ma baga la ceva pe termen lung. Si la tine e tot cu nivele? M-au capiat astia cu nivelele lor, eu credeam ca e mai simplu. Multumesc pentru felicitari!
Post a Comment