Îmi e dor de perioada în care iile nu erau la moda

Of aşa am vrut să scriu o postare supărată. De fapt ce tot zic eu am vrut că am şi scris-o, fix când eram acasă, fix când căutam în disperare o ie albastră şi găseam doar blestemății la 900 de lei ia. Că vedeţi voi eu în perioada albastră am intrat acum ceva timp, da nu eram în România şi nu aveam cum să îmi cumpăr ii albastre. Acum fie vorba între noi, o ie țesută de mână valorează greutatea ei în aur, da mie una pentru o ie simplă, brodată cu albastru preţul de 900 de lei, cât cere un site ce văd că se promovează inclusiv pe blogul meu, mi se pare o mârlănie.
Aşa că am căutat evident tot pe net. Şi am găsit tot felul de blestemății tricouri din bucăți de ii, tricouri care mai de care mai tricolore şi mai infinite de ziceai că toţi românii sunt bolnavi de românism. Am găsit un fel de rochii-tricouri ale unui designer celebru cunoscut doar în cercul lui de prieteni, cu un fel de ceva brodat, dar care evident că nu era ie şi costa şi o avere. Şi am găsit o mie de site-uri care comercializau ii. Unele vând şi în străinătate. Am plasat o comandă, da ce să vezi oamenii au intrat în vacanță. Şi mie îmi trebuia ia în acel moment, nu peste 10 zile, nu când ajungeam la Voroneţ, Moeciu sau Cheile Bicazului, unde am înţeles că ar mai fi ii.
Tare cătrănită am fost. A trebuit să mă mulțumesc cu o bluză brodată cu albastru şi cu încrețitură gen ie la gat. 50 de lei am dat pe ea şi am purtat-o vreo 5 zile fără să o schimb.
Ei şi în perioada aceea net-ul şi facebook-ul era brăzdat de ii. Toate vedetele purtătoare de tricouri ude aveau ii, da ce zic eu ii, colecții de ii. Toate promo-urile din lume erau cu ii. Care mai de care cățărate în vârf de munte sau pe căpițe etalau ii şi culmea ii brodate cu albastru.
Aşa că mă puteţi înţelege şi pe mine de ce am vrut să scriu un post nervos şi de ce învinuiam întreaga lume că eu nu am ie albastră.
Şi ce credeţi voi? în purul stil Raluca în momentul în care am ajuns în Raiul Iilor mi-am luat ie brodată cu bleu şi verde... Am pus şi poză cu ea pe facebook şi pe drum înapoi înspre Arlonia am purtat-o pe avion şi i-am recunoscut calitățile de împăturire cât să încapă în bagajul de mână gratuit de la Wizz.
Ştiu că nu mă veţi înţelege, dar teoretic am comandată o ie albastră pe un site şi în naivitatea mea eu chiar cred că o voi primi cândva. Dacă aşa va fi cu siguranţă veţi afla tot de pe acest blog, mai ales că site-ul are nişte ii super şi evident la prețuri pe care eu le consider decente. Da toate la timpul lor.

Până una alta Raiul Iilor la prețuri decente se află pe Calea Victoriei în faţa Magazinului Victoria şi arată ca în poza de mai sus. Să nu vă lăsați păcaliți de un artizanat ce se cheamă Romartizana, e cu vreo 100 de metri înaintea acestui magazin, arată mai bine şi are şi site pe net, dar înauntru e o tanti rea care la întrebarea:
- Aveți ii brodate cu albastru?
A răspuns uitându-se urât
- Avem doar ce se vede, da nu mărimi mari.
Mi-a venit să plâng mai ales când ştiu cu siguranţă că la iile mele dragi eu port totuşi mărimea M :( Şi aşa era pentru că în Raiul Iilor am găsit doua ii, nu una, frumoase şi ochioase, la preţul corect şi erau mărimea M. Oricum cele două doamne drăguțe de la magazinul de cadouri m-au asigurat că iile sunt oarecum mărimi universale.

Astea sunt cele două ii noi. Le-aţi văzut deja dacă urmăriți pagina de Facebook a blogului. Acum am planuri mari, vreau un raft întreg pentru iile mele şi ale lui Alin, că doar nu credeați că el a scăpat neîmbrăcat în ii. 

În Raiul Iilor am găsit multe obiecte de artizanat la prețuri pe care eu le consider corecte şi nu jăcmăneli ca la muzeele din Bucureşti. Covoare țesute, carpete, brâuri, cordoane brodate, sacoșe brodate, ulcioare, ulcele, în trei cuvinte ... obiecte de artizanat. În plus chiar în Magazinul Victoria am descoperit un artizanat unde o ie cu mânecă scurtă, crem, brodată cu alb, oarecum model clasic era 150 de lei. Un adevărat chilipir. Aş fi cumpărat-o da totuşi cât să dau pe ii, având în vedere că foarte curând voi avea nevoie de bani?

Ştiu că poate v-am obosit cu iile mele şi cu obsesia pentru ii, da nu am ce să fac, e blogul meu şi despre asta am ales eu să scriu. Şi da titlul a rămas de la postarea supărată. Hai că am reușit totuşi să mai îndulcesc postarea pe care tocmai o terminați. Îi mulțumesc Isei că m-a readus cu picioarele pe pământ. Le mulțumesc părinților şi prietenilor şi ție cititorule că mă suportați aşa cum sunt.

Să aveți un week-end aşa cum îl doriți!

Raluca