nu-i aşa că Raversijde sună a Riverside? Mie aşa îmi sună. Flamanda mi se pare o limbă imposibilă, dar dacă începi să o diseci mie îmi sună a engleză. La fel hotelul la care am stat se cheamă De Zeebries, iar mie îmi sună ca Seabreeze. Aşa se face că pe toată perioada vizitei am răs de cum pronunța ghidul Raversijde, un fel de Ravăzide. Ca mai apoi la tranșee să auzim o altă pronunție semn că oamenii nu se puseseră de acord nici ei între ei şi că orice presupunere aş fi făcut putea fi corectă.
V-am povestit că eu căutam un muzeu folcloric, dar în același timp căutam şi un sat autentic de pescari. Nu am găsit chiar un sat, dar cele 4 case ale acestui muzeu mi-au plăcut la nebunie. Mi-a arătat cumva că în ciuda faptului că acum satele pescărești seamănă cu cartierele rezidențiale din marile oraşe românești, cândva au fost la fel ca şi noi. Chiar dacă în 1465. Pot avea o speranţă că dacă belgienii, deşi nu au două creiere, pot ajunge la aşa un grad de civilizaţie şi bunăstare şi românii pot. Nu militez în transformarea tuturor satelor româneşti în cartiere rezidenţiale, ci militez la schimburi de experienţă. Am mai spus nu m-a deranjat nimic la mare la belgieni, nici măcar vilele nu erau rupte din context. Nu am văzut balustrade de inox sau fier forjat, nu am văzut acoperişuri din ţiglă aurită, nu am văzut turnuleţe inutile, dar care demonstrează că proprietarul e bogat... Deci dacă belgienii pot construi în ton cu zona şi cu arhitectura existentă acolo de sute de ani şi noi putem. Ba mai mult noi avem sate pitoreşti la munte, la mare sau în Deltă care ar bate lejer orice atracţie ar avea vesticii. Păcat că nu le știm, păcat că şi dacă le-am şti ne-ar lua mult timp să ajungem la ele...
Revenind tot complexul Raversijde cuprinde mai multe muzee, dar satul pescăresc stă sub denumirea de Anul 1465.
Muzeul cuprinde patru construcţii pescărești, copii ale celor existente pe acel amplasament în secolul 15. Sunt trei case de locuit şi o brutărie. Acestea au fost reconstruite folosindu-se cărămizi excavate din zona, iar mobilele sunt replici ale celor folosite în secolul 15. Vizitarea muzeului începe cu o proiecție în care sunt prezentate etapele formării şi apoi distrugerii satului de la Raversijde. Apoi pe o cărăruie se ajunge la prima casă, cea a oamenilor bogați. Casele sunt prezentate cu ajutorul ghidului audio, iar vocile spun povestea fiecărui personaj. În casa mare stătea șeful satului, iar nevasta acestuia venea din Bruges.
Mi-a plăcut plosca asta verde din ceramică. Se găsea de vânzare în magazinul muzeului şi era 54 de euro, de unde deduc eu că ceramica românească s-ar vinde extrem de bine în străinătate.
Stăpâna primei case povestește cum a insistat să aibă pat şi să nu doarmă pe jos, cum e singura casa din sat care are toate cele 4 perdele la pat, cum a pus pe pereți nişte țesături locale care să semene cu tapiseriile întâlnite de ea la Bruges şi cum avea saltea din pene de gâscă şi nu din paie.
Chiar dacă eram mai mici sau mai mari toate casele aveau aproximativ același plan, doar că împărțite în mai multe camere. Cele mai multe aveau şi pod, unde existau alte camere, dar nu erau mobilate.
Ceramica era la fel decorată să semene cu cea din Bruges. M-am identificat cumva cu cea care stătea în prima casă. Oare nu mi-am cărat eu covoare româneşti şi oala cu sarmale de acasă?
A doua casă era a unor pescari săraci. Era locuită de nevasta pescarului, mort recent pe mare, şi de fiul acestuia, la rândul lui pescar. Sper că se observă că masa e mai sărăcăcioasă, deşi mie scaunul din butoi mi-a făcut cu ochiul.
Sub scări dormea nevasta pescarului, pe o saltes din paie, iar fiul dormea la etaj.
A treia casă era a brutarului. El spune că nu s-ar duce la pescuit niciodată, iar nevasta se bucură că îl are acasă şi se mândrește cu ce a reușit să încropească în gospodărie. Ea atrage atenţia că la ei pereții sunt văruiți, spre deosebire de celelalte case din Raversijde.
Şi ea se laudă că are saltele şi perne din puf şi speră ca fiul ei nou-născut să trăiască, spre deosebire de cel dinainte care a murit de ceva ce eu am identificat ca fiind pneumonie.
Un atelier
Cele patru case, prima e brutăria.
Aşa arată cele patru case. Ştiu muzeul e mic, dar am explicat la început de ce am vrut neapărat să îl vizitez. Un bilet combinat costă 9 euro, iar dacă vreţi să vizitaţi doar muzeul costa 6.5 euro.
Am spus că muzeul începe cu vizionarea unui filmuleț, apoi casele în sine, unde puteți atinge obiectele și chiar interacționa, în limita bunului simț, cu ele, iar la final este o expoziție cu explicații cu obiectele găsite de arheologi pe locul unde a fost cândva satul Raversijde.
Dacă nu ajungeţi în zonă sper măcar să vă placă postarea mea :)
Raluca
No comments:
Post a Comment