Impresii de pe litoralul belgian

Dragilor,

dacă aţi urmărit pagina de facebook aţi văzut că în week-end am ajuns în sfârșit la mare. În sfârşit pentru că toată vara ne-am chinuit să ajungem, dar ne-au întârziat preţurile enorme la cazare şi faptul că în ciuda preţului camerele se ocupau cu viteza luminii. În aceste condiţii era cumva logic să vreau să ajung şi mai mult la mare.

Nelămuririle legate de hotel mi-au fost spulberate chiar de cum am ajuns. Pentru că noi suntem mai speciali la un hotel căutăm în primul rând să ne primească cu Dea, apoi să aibă parcare, dacă venim cu maşina, apoi să aibă internet gratuit în camere şi dacă e posibil şi mic dejun, toate la un preț decent. Preț decent în capul meu pentru un week-end, deci nu pentru un concediu e maximum 50 de euro pe noapte. Ei pe litoralul belgian în lunile de vârf preţul cel mai mic, la cel mai mic hotel era 120 de euro pe noapte. Am luat în considerare şi căsuțele, dar la alea trebuia să faci rezervarea cu luni înainte şi tot erau 70-80 de euro pe noapte. Noroc că s-a făcut septembrie şi că de vreo trei săptămâni e foarte frig aici că am reușit şi noi să găsim cazare, într-o stațiune mai mică, la doar 60 de euro pe noapte. Şi am făcut rezervarea de luni, că miercuri deja hotelul cică era plin. Spun cică pentru că pe panoul cu chei de la recepție să fi tot fost vreo 10 chei care nu s-au mișcat de la locul lor... Plus că nici la micul dejun sala nu era niciodată plină...
Acestea fiind spuse, să mai precizez ceva, cum eu am un fel de alergie la soare pentru noi la mare nu prea e egal plajă şi stat la soare aşa că vremea din ultimele zile nu ne-a descurajat. Îmi doream totuşi un cer senin să iasă pozele bune, pentru că oricum oricât de senin ar fi fost în mare nu se putea intra. Mă întreb dacă s-a putut intra în mare vreodată vara asta? Cred că voi rămâne totuşi doar cu întrebarea...
Apoi de la litoralul belgian eu îmi doream aşa: să mă plimb pe malul mării cu Dea, să vizitez satele pescărești despre care citisem pe site-uri, să fac poze cu țestoasa uriașă şi chicioasă care era în una dintre stațiuni, să vizitez muzeul folcloric despre care citisem la fel că ar fi într-una dintre stațiuni, să încerc să mănânc scoici (doar să încerc), să îmi beau cafeaua uitându-mă la mare, să stau în soare care să nu mă insoleze şi eventual dacă mai era timp să vizitam şi oraşele mari gen Gent şi Anvers.
Ce am reușit? Păi să le luăm pe rând.

Am reușit să mă plimb cu Dea pe malul mării şi chiar ma reuşit să o fac să intre cu picioarele în apă. Fără să vreau totuşi. Pentru că eu am lăsat-o să îmi păzească pantofii pe mal şi am intrat în apă, dar ea s-a plictisit şi a venit după mine...

Am reușit să mă plimb prin satele pescărești, doar că arătau aşa. 

Şi centrul arăta aşa. E centrul oraşului Nieuwpoort. Din ce citisem eu pe net exista un sat pescăresc şi stațiunea, ambele cu același nume. Şi aşa şi era, doar că ce credeam eu a fi un sat pescăresc, era un orăşel chiar foarte cochet. Am găsit şi satul pescăresc pe care îl visam, dar vă povestesc mai încolo.

Nu am reușit să fac poze cu țestoasa din Nieuwpoort care arăta ca în poza pe care am furat-o de pe internet pentru că a fost luată de acolo cu doar câteva zile înainte să ajungem noi. Statuia se cheamă Searching for Utopia, e a unui artist belgian şi a fost mutată de pe plajă pentru că a fost deteriorată de intemperii şi de briza mării şi de apa sărată. Ea va fi recondiționată şi amplasată într-o parcare.

Da până să aflăm noi toate astea am căutat țestoasa de am căpiat. Am parcat într-un capăt al promenadei cu gândul să ne plimbăm până la statuie, dar nu am găsit-o. Am parcat în celălalt capăt al stațiunii şi la fel. Am parcat în centru şi am întrebat pe cineva de la un magazin. La cât de mare e era imposibil să nu o fi văzut.

Am făcut şi noi poze locului unde ar fi trebuit să fie şi sperăm ca la anu să ajungem din nou pe litoral să o şi vedem. 

Cu muzeul folcloric altă trăsnaie. Am găsit că există în Oostende, dar evident că nu am notat adresa. Cât de mare o fi Oostende ăsta de să nu găsim noi un muzeu? Oostende s-a dovedit a fi foarte mare, cam de dimensiunea Arlonului, adică de dimensiunea unui oraş pe care nu ai vrea să îl parcurgi pe jos. Cu greu am găsit centru de informare turistică unde nimeni nu știa ce e ăla termenul folcloric. Ni s-a spus că există două muzee mari şi late, unul de artă şi celălalt muzeul oraşului. Am dedus că doar la muzeul oraşului am putea găsit ceva folcloric şi am mers acolo. Era închis. Oamenii erau în pauza de masă...

Ne-am reîntors pe promenada să căutăm un restaurant. Toate erau nesimțit de scumpe. Mai ales că ne învățasem cu restaurantul hotelului unde o supă era maximum 4.5 euro. Supa zilei era 3.5 euro. În Oostende o supă era 10-15 euro... Ne-am așezat totuşi la o masă, dar după 20 de minute de așteptare ne-am luat catrafusele şi am plecat. Mai bine. 

La centrul turistic găsisem însă nişte pliante cu un muzeu unde erau recreate nişte case pescărești şi pe pliant scria că au şi restaurant. Acolo am mers. 

Casele pescărești au fost foarte interesante. Erau doar patru şi prezentau stilul de viaţă al pescarilor în funcție de venit. În poză este casa bogatului. Am să vă povestesc despre muzeu într-o postare specială, pentru că mi-a plăcut mult. Complexul mai cuprinde şi un muzeu al liniei de apărare germane din al doilea război mondial. Tranșee, buncăre, mitraliere...Alin a fost încântat. Restaurantul a fost bunicel, dar nu a excelat. Am descoperit cam spre final că eu în toate zilele am mâncat aceeași mâncare la restaurante diferite sub denumiri diferite. Carne de pui cu sos de ciuperci şi un fel de foietaj sau fără. 

Cu scoicile am abandonat înainte de a începe. Am gustat o singura dată în viața mea şi nu mi-au plăcut. Mi s-au părut cam gumilastice, cam pline de o chestie cleioasă şi cam nisipoase. Poate am nimerit eu una proastă... Ideea e că aici scoicile se vând în nişte oale mari, nu sunt foarte ieftine, dar miros demențial a usturoi. Cred că mai mult de la usturoi voiam scoici, dar dacă nu îmi plăceau? Se merita să luăm o oală întreagă şi mie să nu îmi placă? Nici Alin nu se omoară cu ele... Altă dată.

În schimb mi-am băut cafeaua uitându-mă la mare. Era cam frig în cameră, cafeaua era de fapt un frappuccino de la Starbucks, dar era marea şi cred că am obținut şi starea pe care mi-o doream. Chiar dacă eram la umbră şi nu la soare, din cauza frigului geamul era închis, iar eu purtam șosete peste șosete ... 

Am stat şi la soare care nu m-a insolat. Nici nu avea cum, cred că erau maximum 15 grade celsius. Eu aveam 5 straturi de haine pe mine. Deei i-a plăcut, mie mi-a plăcut. A fost fain. Ne-am şi făcut poze singure cu telecomanda.

Am ajuns şi la Gent, ocazie cu care am realizat că toate oraşele mari din vestul Belgiei seamănă. Aceleași case țuguiate, aceeași aglomerație a bicicliștilor, aceeași piaţă mare cu casele breslelor şi chiar aceeași imagine cu canale. Fotografia e făcută în Gent, dar putea foarte bine să fie Bruges sau Anvers...  

Am ajuns şi la Anvers, unde ne-a prins ploaia, dar unde am găsit o parcare foarte bine amplasată, chiar sub piaţa mare şi nu era nici scumpă şi unde am mai găsit şi un restaurant ieftin şi bun, unde şi Dea a primit vasul ei cu apă.

Mi-a plăcut că lumea era serviabilă. Mi-a plăcut că nu aveai de ce să îţi faci nervi, deşi eu mi-am cam făcut când căutam țestoasa sau muzeul folcloric. Mi-a plăcut că faptul că aveam câine nu era un impediment. Dea a mers peste tot cu noi, a avut voie în restaurante, în muzee, în magazine... nu o căram noi chiar peste tot, dar nu a existat moment în care să ne întrebăm ce facem cu Dea? Şi cel mai tare deşi aşa scria pe booking, nu am plătit suplimentar pentru Dea la hotel. Mi-a plăcut că se găsea şi mâncare bună la prețuri bune, că nu simțeai că ţi se ia pielea de pe tine când intrai într-un restaurant. Mi-a plăcut că erau tramvaie care făceau legătura între localităţi şi că erau destul de dese. Mi-a plăcut că era promenada foarte mare şi foarte fain amenajată şi se prelungea şi între localităţi. Mi-a plăcut că totul era foarte curat, chiar în ultima noapte a fost o furtună şi promenada s-a umplut de nisip, la fel şi unele locuri de parcare. La 5 dimineaţa au început să aspire nisipul de pe promenadă, iar la 8 când am ieşit noi nici nu ai fi zis că a fost furtună. Nu am văzut chiștoace de țigări pe nicăieri, nu am văzut coji de banane pe plajă sau capace şi doze de bere, nu a venit nimeni să mă tragă de mână dacă nu cumva vreau o colorata mâine-i gata, în schimb am văzut un ciob destul de mare aproape de țărm, dar apa era cât putea fi de curată după furtună, nu erau alge şi nu mirosea. Nu zic, toate astea nu justifică 120 de euro pe noapte în sezon, dar chiar şi dacă dai banii ăştia parcă nu îţi pare rău că i-ai dat când nimic nu te deranjează, când poţi să te bucuri de liniște şi să te odihnești, dacă ajungi pe litoralul belgian în concediu. Nu îl recomand, nu înţelegeţi greșit. Vreți vacanță pe litoral? mergeţi în țările care au făcut o tradiție din asta şi unde sezonul e de câteva luni, nu câteva săptămâni ca în Belgia. 

La hotelul la care am stat am văzut că erau calorifere în cameră, deci poate mai ajungem o dată la mare anul ăsta :)

Raluca

Update

Mi-am dat seama ca nu v-am spus nici o informatie de genul celor de pe wiki despre litoralul belgian. Ei bine litoralul belgian se întinde pe 70 de kilometri la Marea Nordului, iar principala statiune este Oostende. Wiki zice că ar avea 16 statiuni, dar eu mă cam îndoiesc. Printre localitaţile aflate pe litoralul belgian se mai numără şi De Panne, aproape de graniţa cu Franţa, Nieuwpoort, De Haan, Zeebrugge, Middelkerke şi Knokke-Heist aproape de graniţa cu Olanda. Localitaţile sunt legate intre ele cu ajutorul unui tramvai care circula pe cea mai lunga linie din Europa, dar despre el va voi povesti într-o altă postare.