Magazinul meu preferat |
Vedeți voi în Luxemburg salariile sunt mari, da ce zic eu, pentru un român sunt enorme. Practic am auzit vehiculându-se (deci nu ştiu cât de reale sunt) salarii de 10.000 de euro pentru un job plătit în România cu 2.000. Şi nu e foarte departe de adevăr într-o ţară în care salariul pentru un om cu facultate este minimum 2.200 de euro.
În aceste condiţii luxemburghezii nu se minunează când o pereche de cizme, ce-i drept din piele, e de la 200 de euro în sus. Dau banul şi aia e. Însă pe mine nu preţurile mă irită, că vorba aia nu îmi permit, nu cumpăr, ci faptul că nu îmi plac. În Luxemburg toate hainele sunt office. În Franţa toate sunt ciudate. În Belgia au materiale proaste... da v-am mai spus asta...
Colegii mei de cumpărături în gara Luxemburg |
Ieri aşa s-au potrivit lucrurile că am ajuns în Germania. Încă din autobuz m-am lipit de o irlandeză care povestea că merge la cumpărături. Am vorbit o grămadă şi mi-a zis că din bursa ei nu poate să îşi cumpere nici măcar chiloți în Luxemburg. Şi mi-a mai spus că ea şi colegele ei merg măcar o dată la două luni, dacă nu şi mai des la cumpărături în Germania. Avea o listă măricică de cumpărături şi spunea că are pe listă şi diverse comandate de colegele de apartament.
Am schimbat ponturi, am râs, ne-am mai amintit de Dublin, am făcut comparații, timpul a trecut. Am aflat însă că nu sunt singura care merge la cumpărături în Germania, că tinerii din Luxemburg fac frecvent lucrul acesta şi nu doar tinerii... Am aflat că există chiar şi o petiție să vină Primark în Luxemburg. M-am simţit integrată cumva, pentru că eu cu luxemburghezii cu cizme de 200 de euro nu rezonez.
Şi ce credeţi? La întoarcere autobuzul era plin de pungi Primark şi TK Maxx. Oamenii îşi arătau unii altora ce au cumpărat, ba chiar doamna din spatele meu, venită la cumpărături cu fata ei adolescentă, calcula că a făcut o economie de 100 de euro. Pungile foșneau, hainele erau arătate peste scaune, șoferul a fost nevoit să ţină lumina aprinsă tot drumul, ca oamenii să converseze pe lumină, ce mai era ca o frăție a cumpărăturilor, iar eu una m-am simţit ca în excursie cu clasa :)
Geanta mea de vinilin |
Asta a fost. În Luxemburg urmează un week-end prelungit aşa că sper să ajungem să vizităm şi noi un loc nou şi vă povestesc după.
Raluca
No comments:
Post a Comment