Dragilor,
Când eram eu mică (na că am ajuns să o spun şi pe asta) am ajuns ba cu clasa, ba cu părinții la Mănăstirile din Nordul Moldovei sau din Bucovina. Sunt obiective turistice şi nu numai pe care orice român ar trebui măcar o dată în viaţă să le viziteze. Nu e musai să fii credincios practicant ca aceste biserici să îşi stârnească interesul. Ştiu că sunt clasificate cumva şi că Agapia şi Văratecul sunt mai sus decât Voroneţ sau Putna, dar mie una ultimele două mi-au plăcut mai mult. Poate şi pentru că erau mai aproape de Iaşi şi le-am vizitat mai des? La Voroneţ am fost de atâtea ori că ajunsesem să spun înaintea ghidului semnificația celebrei fresce "Judecata de Apoi" atât de cunoscută nu doar în România.
Acum evident că am uitat povestea, dar am găsit pe wiki o explicaţie ce îmi pare cunoscută. În partea superioară se află Dumnezeu Tatăl, registrul al doilea cuprinde scena Deisis, încadrată de apostoli așezați pe scaune. De la picioarele Mântuitorului pornește un râu de foc în care păcătoșii își află chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfântului Duh, simbolizat în forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie și Protopărinții neamului românesc - având spre nord un grup de credincioși călăuziți de Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioși care primesc dojana lui Moise. În registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpăna care cântărește faptele bune și pe cele rele, lupta dintre îngeri și demoni pentru suflete; în zona de nord raiul, iar în cea de sud iadul.
La Voroneţ am vrut să ajung de ceva vreme, când prietena mea îmi tot spunea că există acolo nişte tarabe unde se găsesc ii vechi, frumoase de numa... Evident că voiam şi eu, da cum eu stau niţel cam departe de Voroneţ şi nu doar de Voroneţ, cam departe şi de România, nu aveam cum să ajung. Aşa din Iaşi, Voroneţul e relativ aproape şi unde mai pui că e pe drumul nostru cu maşina din Luxemburg la Iaşi, dar niciodată nu am avut timp, nu am avut stare sau pur şi simplu nu am văzut indicatorul spre Voroneţ. De această dată am zis că oprim înainte să ajungem în Iaşi. Am stat cu ochii cât cepele, am văzut indicatorul, e în Gura Humorului, dar era pe partea opusă, trebuia să întoarcem ciudat, că evident trecusem de indicator şi am zis că mai bine când ne întoarcem. Ba chiar spuneam că tragem o fugă din Iaşi. Vise.
La întoarcere era musai să oprim, mai ales că aflasem că Alin nu vizitase niciodată Voroneţul. Era musai. Așadar din Iaşi până la Gura Humorului se fac cam 2-3 ore în funcție de dispoziția șoferului sau de viteza maşinii. Din Gura Humorului se face un drum ce mie una mi-a părut a fi alee de parc şi ne tot întrebam dacă avem voie cu maşina pe acolo. Acel drum ține 4 km până în Satul Voroneţ. Intrați în sat şi drumul vă duce la Mănăstire. Practic nu aveți cum să o ratați. Parcați maşina, că e o parcare, cu plată, şi mergeţi cam 200 de metri printre tarabe cu ii vechi :) şi aţi ajuns. Intrarea e 5 lei de persoană, iar taxa foto e 15 lei. Am înţeles că taxa foto se aplică doar în interior şi doar pentru aparate foto. Românul nostru inventiv posesor de smart-phone...
Eu una în interior nu am făcut poze pentru că nu plătisem şi pentru că am fost preocupata să casc gura şi mai puţin să fac poze. Pictura interioară este din timpul lui Ştefan cel Mare. Nu v-am spus că Voroneţul e ctitoria lui Ştefan, nu? Ei bine e. Știți legenda...Ştefan se bătea cu turcii şi când câștiga o bătălie înălța o biserică. Aşa avem o sumedenie de ctitorii ale lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, dar cu toate astea sabia lui este expusă la Palatul Topcapi din Istanbul. Ştiu că am scornit eu un plan să o fur de acolo, da cum eram doar cu Alin care nu se bagă la din astea...o puteţi admira şi voi tot acolo, dacă ajungeţi vreodată în Istanbul.
Acum probabil mai cunoscută decât mănăstirea în sine este expresia "albastru de Voroneţ". Este clar o culoare pe care o puteţi observa pe faţada ce a fost distrusă de intemperii. Albastru de Voroneţ a fost făcut dintr-o compoziție secretă pe bază de azurit. Legenda spune că acest albastru este identic albastrului cerului din Bucovina în perioada în care se coc strugurii, deci cam în această perioadă. Aşa că dacă ajungeţi în Bucovina priviți cerul.
Sunt multe legende legate de această mănăstire ce se zice că ar fi fost construită în trei luni şi trei săptămâni. Dacă Daniil Sihastru vă spune ceva, aflaţi că a fost primul stareț al mănăstirii şi că e înmormântat în biserică. Apoi mănăstirea se cheamă Voroneţ, dar hramul bisericii este Sf. Gheorghe. Deși e ctitoria lui Ştefan cel Mare, iar pictura interioară datează din timpul lui Ştefan (şi vă pot spune că este cu adevărat interesantă), pictura exterioară datează din timpul lui Petru Rareş.
Îmi pare rău că nu am putut sta mai mult acolo. Am stat doar vreo oră, am ocolit şi admirat biserica de vreo trei ori, dar îmi doream mai mult. Poate altă dată. Mi s-a părut mai mică decât o ştiam şi parcă şi curtea e mai mică. Şi mi s-ar părea normal să fie îmbrăcată în sticlă sau cumva pictura exterioară să fie protejată să nu mai fie expusă ploilor. E doar un miracol că "Judecata de apoi" s-a păstrat intactă, dar cât ne putem baza pe miracole? Apoi poate aş vrea o mai bună organizare, o organizare demnă de un astfel de monument. Când am fost noi curtea era plină de muncitori şi materiale de construcţii.
***
Da există o parcare, dar nu e semnalizată şi noi chiar nu am văzut-o deşi e mare şi e pe stânga. Am parcat pe un tăpșan, ca la plecare să căutăm o toaletă şi să găsim parcarea şi chiar să fim mustrați de un îngrijitor că am parcat unde nu trebuie. Păi bine măi frăţică, dacă indicatorul pentru parcare are un tir pe el şi eu conduc un logan, nu e logic să cred că nu mi se adresează? Şi apoi noi suntem cei mai fraieri din lume, noi suntem ăia care strângem căcatul la câine chiar şi în România şi ne plimbăm cu el prin parc că nu găsim coșuri de gunoi. Noi plătim parcările chiar şi dacă stăm doar 5 minute, nu lăsăm pe averii niciodată, că Alin nu e aşa. Noi nu ne fofilăm dacă e de plată la toaletă şi nu intrăm pe sub bariere cum am văzut că fac românii prin benzinăriile din afară sau mai rău nu ne pișăm pe ziduri la 5 metri de toaletă ca să economisim 75 de cenţi. Şi tot de noi s-a luat omul. Da rău, mai să ne bată. Noroc că Alin e mai calm din fire şi că eu eram aiurită în momentul ăla...
***
Din păcate eu am cam umblat ca turist şi din experienţă spun că dacă o experienţă nu e complet frumoasă, nu merită povestită, nu merită dată mai departe, nu merită promovată la prieteni şi evident nu merită vizitată a doua oară. V-am povestit de Praga sau Florența, oraşe frumoase, superbe chiar, dar unde eu nu m-am simţit complet bine în Florenţa pentru că nu sunt parcări şi în Praga pentru că nimeni nu vorbește engleza, sau nu vorbeau atunci... Că acum s-au schimbat, că am prieteni îndrăgostiți de acele oraşe. Nu neg. E perfect, dar pentru mine nu a fost ok şi nu mă mai întorc acolo pe banii mei.
Aşa şi cu Voroneţul. E frumos, îmi place, îl iubesc şi mă voi mândri că e românesc şi că eu sunt româncă, toată viața, dar dacă după o vizită faină se răstește un îngrijitor de toaletă şi parcare la tine... îţi mai vine să revii? Îţi mai vine să trimiți prietenii tăi străini acolo? Poate dacă sunt străini şi nu vorbesc româna îşi mai iau şi o bătaie că doar au venit să dea bani pe turism în România...
***
A fost o paranteză cam lungă. Parcați şi voi la parcare, încercați să vă bucurați că sunteţi acolo, respirați aerul de munte şi nu vă lăsați descurajați de experiențele mele.
Mănăstirea Voroneţ e un loc unde orice român ar trebui să ajungă măcar o dată în viaţă!
Raluca
No comments:
Post a Comment