La noi la ţară

Am început să scriu o grămadă de postări şi le-am abandonat. Una chiar aproape de final, aşa că e posibil, în funcție de cheful meu, ca în viitorul apropiat să apară pe blog o grămadă de postări interesante. Cea de azi nu se vrea interesantă ci ușurică pentru că altfel nu bag mâna în foc că o voi termina.
Dragilor, Arlonul e ca un fel de "la ţară". Case şi unde sunt case sunt şi animale de companie sau animale domestice. Fermele de vaci sunt la foarte mică distanță, vaci pe câmp sunt o grămadă. Unii vecini au capre, gâște, găini, raţe şi evident pisici, iar noi avem câine.

Unde e ţară, iarbă, câmpuri şi din când în când soare, sunt şi fluturi. Acesta se odihnea pe crizantemele mele care sinceră să fiu cred că deja au capitulat :(

Una din cele trei pisici ale vecinilor. 

Gâștele altui vecin. 

Pe ele le auzim mai ales noaptea când sunt vizitate de vulpi. Pentru că da, avem şi vulpi.  

A doua pisică a vecinilor. 

Pisicile astea ne-au făcut daruri încă din prima zi în care am călcat în curte. Am găsit o jumătate de șoricel pe alee. Era o imagine ciudată, dar nu mai ciudată ca cea de ieri când două coţofene întindeau un limax sau nişte mațe (aduse evident tot de pisici) pe alee. Şi coţofenele făceau şi gălăgie că poate nu văzusem scârboşenia fazei. 

Pe Dea deja o cunoaşteţi. Cum plouă ea în curte stă mai puţin, iar plimbările sunt mai scurte şi nu se lasă cu poze:(

Aşa e la noi la ţară.

Raluca