Dragilor,
nu ştiu cum să explic fascinația asta a noastră cu castelele. În Irlanda era o expresie: în orice localitate ai merge trebuie să vizitezi castelul local şi să încerci pub-ul local. Da în Irlanda treaba cam avea sens, aici nu prea înţeleg de ce vrem noi să vedem castele, cât mai multe castele. Şi din fericire în Luxemburg sunt câteva şi nu doar în Luxemburg. Foarte aproape sunt câteva castele în Germania, altele în Franţa şi să ştiţi că nici Belgia nu duce lipsa de castele.
Pe de altă parte castelele de aici sunt foarte diferite de cele din Irlanda, deci nu se poate spune că vedem aceeași poveste iar şi iar şi nu ne dăm seama. Până într-un punct e fain să asculți povești cu nobili, prinți, prințese, bătălii, regate şi alte chestiuni asemănătoare, dar după acel punct e doar un alt castel, doar o altă poveste.
Deocamdată eu una am ajuns la o saturație. Nu vreau să mai văd un alt castel până cel puţin după sărbători :) Poate am şi exagerat duminică, pentru că nu am vizitat un castel, ci patru.
Totul a pornit de la un site de pe internet care ne-a arătat toate castelele din Luxemburg. Să tot fie vreo 50 şi noi dacă am vizitat 3, deci 7 cu cele de duminică. Scria şi pe site unele sunt ruine, altele sunt reședințe particulare, altele sunt hoteluri, restaurante sau braserii. Nimeni nu te opreşte să le vizitezi, dar noi din start am scos de pe listă ruinele. Nu că nu ar avea farmec, dar pe aici vremea nu e chiar foarte bună, mai plouă, mai bate vântul...
Așadar duminică am început vizita noastră cu un castel ce se află la doar 20 de minute de Arlon, dar în Luxemburg. E un castel mai mic ca şi importanță, dar pentru noi e oarecum important. Vedeți voi, proprietarii casei unde locuim ne-au spus că şi ei sunt cumva emigranți. Bine spre deosebire de noi ei au migrat doar vreo 20 de minute, din localitatea Useldange din Luxemburg. Pe ei îi cheamă Uselding. Un search pe google mai târziu şi am aflat că localitatea are castel. Cum să nu îl vizitam?
Familia nobiliara din Useldange nu mai deține castelul din secolul XII, deci poveștile mele romanțate cu proprietarul casei ca fiind un fost prinț s-au cam terminat înainte de a începe. Castelul se află în centrul localităţii, lângă biserică
În 1924 un american plecat de prin părțile astea s-a întors în Useldange, a cumpărat castelul sau ruinele castelului şi a construit în interior o casă. Aceasta este astăzi primăria din Useldange.
Cât Alin a intrat să viziteze castelul sau cele două turnuri ce au fost renovate eu am plecat prin jur. M-a atras un fel de hip-hop şi voiam să văd de unde se aude. Castelul este construit pe râul Attert, iar pe malul celălalt erau case.
În jurul castelului erau construite tot felul de clădiri. Iniţial am crezut că sunt tot case, dar era clădirea pompierilor şi o altă clădire, un fel de sală de conferinţe / cinematograf / sală de sport. Totul era la dungă, totul curat, iarba tăiată proaspăt, frunzele culese, se vede stema localităţii făcută din flori, cursul râului strămutat pe sub o clădire, praguri, cascade, da pustiu. Nimeni. Doar hip-hop ce se auzea de la o casă.
Pustiu şi trist. Mă întreb dacă măcar în timpul săptămânii umblă cineva pe acolo? Trece cineva puntea suspendată peste râu? Stă cineva pe iarbă? Miroase florile? Mă îndoiesc. Tot Luxemburgul e dovada clară a faptului că nişte oameni s-au trezit cu un purcoi de bani peste ei, s-au trezit bogați atât ca familii, cât şi ca administrații locale şi i-au cheltuit. E adevărat, nu am văzut parcuri în câmp şi terenuri de fotbal în pantă, dar chiar şi clădirile acelea cu o funcție precisă şi goale mi se păreau din același registru.
După maximum o jumătate de oră am plecat spre Bourglinster. Poza de pe site-ul cu castele arăta foarte fain şi în ciuda faptului că ştiam că e restaurant şi sala de conferințe am vrut să îl vizităm.
Şi aici ca peste tot în Luxemburg nu ne-a deranjat nimeni, nu ne-a întrebat nimeni ce căutăm acolo, de ce facem poze, cine suntem? Cum ni s-a întâmplat de o mie de ori în România. Am intrat cu Dea, deşi bănuiam că nu vom intra cu ea în restaurant.
Curtea interioară a castelului arată aşa
Dea așteptându-ne la intrarea în restaurant
Dea în poarta castelului Bourglinster
Dea pozată din interior
Dea pozată din exterior
Erau oameni în restaurant, erau oameni şi într-o mică braserie, dar în general era cam pustiu.
Aşa ca şi amplasament mi-a adus aminte de Râşnov, da e departe, departe rău...
Următorul pe listă era Clervaux. Șoseaua șerpuia pe deasupra localităţii şi panorama era superbă. Numai că nu amenajase nimeni locuri de belvedere, deci poza e din maşină.
Castelul Clervaux a fost distrus în al doilea război mondial, dar a fost reconstruit şi acum în castel se află birouri ale administrației locale şi trei muzee. Unul cu machete ale celor mai importante castele din Luxemburg, al doilea un muzeu dedicat războiului mondial şi un al treilea pe care m-am plictisit să îl mai vizitez. Curtea interioară a castelului arată aşa.
Curtea exterioară
Castelul văzut de la poartă.
Am înconjurat pe cât s-a putut şi Castelul din Clervaux şi am dat de Catedrală
Castelul văzut din parcare. Toată localitatea e pitorească, cu case înghesuite şi cu un centru pietonal cu un anumit farmec, dar duminica totul era închis. Am găsit o patiserie de unde am cumpărat doua croissante şi asta a fost.
La doar 5 km de Clervaux se află castelul Urspelt.
Ştiam că e hotel şi restaurant, dar eram aproape şi nu puteam să nu îl bifăm.
E un castel mic, dar probabil că e interesant să stai într-un astfel de hotel. Curtea interioară era generoasă şi probabil în vremuri mai calde găzduia o terasă.
Asta a fost dragilor ziua cu patru castele. Aşa cum v-am spus săptămâna viitoare nu mai vreau castele. S-au deschis deja târgurile de Crăciun, deci probabil asta voi puncta. Nu ştiu. Deja am fost la un târg şi deja mi-am cumpărat o grămadă de chestii. Scriu curând şi despre Primul Târg de Crăciun pe 2013.
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment